Mi se pare că m-a prins noaptea de picior. M-a plouat zdravăn
cu bruma ei şi-apoi m-a rostogolit pe ultima urmă de iarbă din curtea unei case
pe care n-o cunosc. Părea familiară, avea potenţial de karmă bună, dar nu era ce crezusem. M-a lăsat în frig să
visez cărarea fericirii condimentată intens şi aromat cu ce-ar fi putut fi dacă. Mai târziu m-a
călcat un buldozer de octombrie pe care l-a adus soarta în rezervaţia mea naturală. Să-l ia dracu! Sunt fără sens în
cuvinte puţine. Aşa că nu cautaţi înţelesul.
Încă mă mai gandesc că viaţa e mişto. A cui? Nu ştiu. Administrez probe. Ascult
un cântec stupid pe care, spre evitarea dubiilor de oameni cretini, i l-aş adresa vieţii şi doar ei. Deci, da. Pentru viaţă! Închin
o cană cu ceai foarte verde. Am chef să mă doară-n pix şi să-i dau pe toţi în păstârnac.
Melodia idioţică de care ziceam:
Uneori non-sensul ia forma celui mai deplin sens!
RăspundețiȘtergereSa-i facem un piedestal! Eu una o sa-i aduc ofrande: rodii, smochine si piersici! La picioarele statuii non-sensului meu fructele- ofranda sunt fructele iubirii.
Tocmai fructele alea cred că i-ar da sens. Intrebarea e dacă vrem asta sau ne mulțumim cu un non-sens gol.
RăspundețiȘtergereFiecare e liber sa aleaga. Eu am ales demult, in felul meu si acum astept sa imi faca un semn duhul non-sensului!
RăspundețiȘtergereJust. Doar că ce facem când alegem sensul și se dovedește că era doar un non-sens?
RăspundețiȘtergereDa, un post care mi-a făcut plăcere să-l citesc realmente. Nu că nu ai scrie bine, doamne feri :D
RăspundețiȘtergereCi pentru că e chiar un post care lasă urme, ca să zic aşa, în mintea celui care îşi aruncă ochii pe aici :)
Mitzaa, vizitele tale lăsând urme de genul mă încântă cu fracţie supraunitara.
RăspundețiȘtergereŞi aşa pot reformula un scop din cămăruţa mea virtuală: să las urme, dar e amuzant când se produce asta în non-sens-uri. Sau în sensurile mele lipsite de sens pentru alţii. Oricum, dacă rezonează măcar cineva, tot mai pot calcula fracţiile.
Reverenţe:)