22.10.2011

Recreare de lucruri frumoase


În seara asta am avut chef de gel de duş cu cireşe şi caise. Sună amuzant numele lui oarecum italian. Esenţialul provine din momentul în care m-a transportat. Am remarcat semnul care indica nerecomandarea consumului aşa că l-am folosit în scopul pentru care a fost fabricat. Am aprins lumânarea în formă de borcan cu dulceaţă de căpşuni şi am scris scrisori cu destinaţie necunoscută şi adresări absente. Mi se făcuse poftă să văd cum curge cerneala pe foi de expediat în neant de viaţă. Am avut chef să îmbrac pijamalele cu Little Miss Sunshine pe care-am amânat de-atâtea ori să le donez cuiva mai apropiat de mesaj. Cuprindea o stare de lucruri în momentul în care le-am primit.
Am avut curaj să am urechi pentru inima-mi. Nu mi-era dor să mi se tânguiască. Primise shut up prea de curând şi prea bizar. Ciudat organ. Dă culmile cele mai cele şi prăpastille cele mai ne-cele. Păcat că merge încontinuu, mi-aş dori s-o doară şi pe ea fix în ce stă. Adică în partea dorsală.
În seara asta am făcut liste mintale cu lucruri frumoase. Cele mai multe poziţii se ocupau cu situaţii, zboruri şi idei concretizate în aroma dorului de întâmplate doar în colţişoarele minţii mele. Restul erau fie stăpânite în trecut de-o mult mai mare luare în derâdere a tot şi toate (de care organul intermitent de mai sus zice ca´s incapabilă acum din prea mare seriozitate) fie păţite când lăsam sufletul să alerge înaintea trupului. Ultimele două par leacuri de nimic. Important e că lucrurile frumoase au existat într-un punct de minimă concentrare.
Nu ştiu cum s-a terminat seara c-am adormit reflectând la adevărul conţinut într-un mesaj al unui hard extern către calculatorul meu: ceea ce ne imaginăm e praf şi pulbere pe lângă ceea ce ne oferă viaţa în legătură cu ce ne-am imaginat. Nu doar în sensul bun şi frumos. Cred că cel din urmă paragraf de dinainte de somn cuprindea faptul că sunt de acord, dar, nici ştiind asta, nu mă pot opri să simt şi să pictez în culori imaginate (nu, nu imaginare). Nu neapărat lucrurile bune şi frumoase.
Ah, încă ceva din străfundurile visului: cele bune se întâmplă începând cu un întâi: 1 ianuarie, clasa I, 1 aprilie, întâia oară, nicidecum de pe 21. Muhahaha, deci astăzi, 22 octombrie, eu cred că vine un lucru bun cu trenul de 1 noiembrie.
 Foto
 P.S. Evident că post-ul de faţă e scris duminică, 23. Pentru evitarea dubiilor din date şi afirmaţii;-)

3 comentarii:

  1. UUU!, UUU! Urcati in vagoane, va rog! Este si zana la bord!

    RăspundețiȘtergere
  2. Deci, sa asteptam impreuna un intai... de ceva. Ma uimesc radiografiile pe care ti le faci singura. Mare lucru! Nu oricine reuseste sa faca asta asa limpede.

    RăspundețiȘtergere
  3. Să-l aşteptăm, să-l desenăm, să-l imaginam, să-l creăm.
    Sonia, de multe ori m-aş dori incapabilă de radiografii, deşi asta contrazice treaba aia cu atenţia şi luciditatea:) Dar suntem plini de paradoxuri, zic.

    RăspundețiȘtergere

Ai o părere şi-ai vrea s-o expui

Până acum au fost pe aici