Lecția de violoncel. Lecția

Piesa a fost scrisă special pentru Radu Beligan și fiica sa, Lamia. Cred că se înțelege că amândoi au jucat magistral. Pare că scenariul a fost conceput să înglobeze o bucățică din marea înțelepciune, cel puțin referitoare la relații, a actorului. Da, cred că o anume experiență din bogata sa viață a fost transpusă în piesă cu o măiestrie de neegalat. Dialogurile sunt presărate cu remarci inteligente din punct de vedere emoțional și nu numai.

După cum reiese deja, tema este cea a relațiilor, inepuizabila. O femeie mult mai tânără decât soțul află că acesta o înșală și se hotărăște să revina la pasiunile în dauna cărora alesese căsătoria. Pentru următorul rol din cariera ei de actriță a tinereții, chiar pentru Hollywood, are nevoie să știe să cânte la violoncel, sau măcar să pretindă, așa încât începe să ia lecții cu un profesor, jucat cu măiestrie de tânărul Marius Manole. Aici e intriga, iar piesa continuă într-o notă dramatico-umoristică. Ce putem face mai mult decât a râde de tare, de comportamente și situații în care ne regăsim la un punct al vieții? Ei bine, nu voi dezvălui ce se întâmplă în piesă pentru că vreau să vă îndemn să mergeți s-o vedeți, chiar dacă e greu cu biletele. Însă nu pot să nu menționez dintre savuroasele dialoguri unul care m-a delectat mai intens. Redarea nu este fidelă, dar ideea e de reținut.

-          Eu îmi iubesc soția. Suntem de 20 ani împreună și o cunosc. Nu poți să iubești un om înainte să-l cunoști. Iubirea începe acolo unde moare pasiunea.

Magistral spus. De câte ori nu declarăm că iubim în necunoștință de cauză/persoană? De câte ori ne îndrăgostim de imaginea din capul nostru, creionând pe baza a ceea ce am observat în scurt timp? De câte ori aberăm că s-a cam dus iubirea? S-o fi dus, dar a plecat dragostea pentru o imagine nu pentru realitatea care ne-a lovit cu târnăcopul în moalele rațiunii dupa mai mult sau mai puțin de 3 ani de relație.

Lecția de violoncel este și o lecție de viață. Pe care, repet, merită să o vedeți. Dincolo de gafe, declarații și prostii, Radu Beligan e un om de 96 de ani, împliniți luna asta (La mulți ani!) care și-a dedicat o așa de lungă viață scenei. Și merită respect pentru o bătrânețe incredibil de activă. Merge în turnee cu piesa asta și cu Leul Deșertului. Să nu mai zic de curiozitatea pe care o insuflă un astfel de fenomen.
Vizionare cu minte!

Primavara copacilor căzuți. Primăvara

Pe 27 februarie 2014, la Curtea de Argeș, a avut loc expoziția de aranjamente florale "Primăvara copacilor căzuți" a doamnei Paula Fulga, precum și o expoziție de fotografii cu păsări surprinse de membrii Societății Ornitologice Române.

Copacii au fost la propriu cazuți pentru că gazda a cules urmele cantității mari de zăpadă dăruite nouă: crengi, crenguțe și trunchiuri care au fost armonizate splendid cu flori și mult suflet, așa cum reiese din imagini. Aranjamentele au fost însoțite de haiku-uri sugestive. Un eveniment desfășurat în orașul în care cei mulți se plictisesc. Pierderea lor :)