Niște premii, niște întrebări, niște răspunsuri

Să ne-nțelegem: nu îmi place cuvântul leapșă, nu-mi place jocul leapșa, nu dau și nu primesc așa ceva pe spațiul sacru al jocului meu virtual-bloggeristic. 

De curând, nu știu ce premii liebster, libster, ceva în zona asta, s-au acordat între cei ce-și dau cu parerea și condeiul pe ici, pe colo. M-a nominalizat și pe mine prietena La Fee și mi-a adresat o invitație, deci nu cuvantulscârboscareîncepeculiteral. Cum mi-am făcut cu greu timp și urneală de a scrie în ultimele 3 luni, am zis că e pretext bun să mă pun pe treabă. (Da, poveștile sunt în cap și-n viețile oamenilor, poate prind curând timpul să le aștern și public). Așadar, există niște întrebări pe care La Fee le adresează, iar eu voi răspunde cât pot de cuminte, conform principiului I dont have a dirty mind, i have a sexy imagination. Deci,

1.Crezi în zâne?

Sigur, tot ceea ce credem poate deveni realitate:-) Și am zâna mea, e clar...

2.Definește sintagma “clipe magice”?

Clipele în care uiți cine ești și ce faci, știi doar că ești și o maximă voluptate îți inundă sufletul, mintea, trupul. Nu neapărat în ordinea asta. Deasupra norilor sunt cel mai ușor de obținut.

3.Ce dorință ai vrea să îți fie împlinită de o zână?

Să pot să înțeleg. Diversele și diverșii.

4.Ai avea curajul să umbli o zi întreagă îmbrăcată în hainele unui personaj basmic? Care anume?

Sfânta Vineri. Că tare mai era înțeleaptă. Sau ielele că astea se îmbracau sumar sau deloc. Ar fi o provocare de umblat așa despletită. Ah, pardon, ielele nu sunt în basme.

5.Care a fost basmul preferat?

Habar n-am. Probabil viața reală în măsura în care Binele reușește să învingă în lupta cu Răul. Deci, n-am.

6.Inventează un titlu de basm!

BASMUL

7.Creează scheletul epic al basmului tău (5 momente esentiale).

Eroina se naște, eroina se bucură de copilărie fără să vrea să ajungă mare, eroina întâlnește mai mulți eroi, dar degeaba, eroina acceptă un erou după studii îndelungate asupra probabilităților, călătoresc și văd câte-n lună și-n stele, apoi luptă împreună împotriva aplatizării, plafonării, din patru mâini ajung la șase sau opt sau zece, iar la 78 ani eroina și eroul se țin de mână și-și zâmbesc. Câte momente mi-au ieșit?

8. Ce obiect magic ți-ar plăcea să deții?

Un căluț călător în timp, o veveriță rozătoare de remușcări, regrete, unghii, o balanță luatoare de decizii în locul meu. Măcar unul dintre astea trei.

9.Dacă ai fi Fantaghiro, ai alege ușor dacă să rămâi cu Romualdo sau cu Tarabas? Dacă ai fi unul dintre cei doi prinți (Lumina și Întunericul) pentru ce ai alege-o pe Fantaghiro?

Problema alegerilor m-a preocupat îndelung, dar acum nu vreau să o mai aprofundez, aleg de fiecare dată altfel și nu mă mai interesează ce-aleg alții. Deci, întrebarea mă depășește. 

10. De ce îmi citiți blogul?

Că-mi place să te citesc, că te-am rugat să-ți faci ca să nu mai stai în chirie, că poveștile tale sunt altceva în peisajul fad. Îmi place aroma lor de o epocă în care aș vrea să ma teleportez câteva zile.

11. Ce vă e drag la mine?Ce vă displace în ce mă privește?

Cultura, inteligența, erudiția, sufletul, ochii, intuiția, bucuria, dăruirea, voluptatea conversației. Am zis sufletul, da? Nu-mi place când te preocupi și chiar stresezi de ce spun niște măști virtuale despre ceea ce ești tu în realitate. Dar știi asta deja. Și puțin mai pe lung :)

În concluzie, bine-am revenit după ce am șters praful pe blog! 

Mulțumesc, La Fee, pentru că m-ai pus la treabă și mulțumesc timpului meu că s-a construit cât să, precum și chefului meu că și-a făcut timp și poftă. Sau invers.

Keep smiling!

Cititori cu voluptate - Simo

O colecție de împrejurări mi-a adus-o pe Simo din prea virtual în real. Așa am descoperit încă o lipsă a virtualului: nu te lasă să vezi cât de grozav este un om. În plus, nici nu-ți permite să te gândești că spontaneitatea se prelungește în spatele internetului și-n față. Față în față. Noroc c-avem o viață departe de taste.

 

1. Misiunea ta în lume.

Dacă aș avea variante de răspuns a), b), c), aș alege c) - unde c) de cele mai multe ori e nu știu, atunci când nu e nu știu încă. Ar mai putea fi nu m-am decis, dar nu-mi place.

În mod sigur nu e de a schimba lumea. Sau de a salva vreo planetă.

Știu că am mișcat oameni, locuri, lucruri pe care le-am atins..mă feresc să zic schimbat, pentru că nu vreau, nu-mi place să schimb. Vreau doar să găsesc rețeta perfectă pentru ingredientele date.

2. Viaţa. Metaforă sau p cuvinte – definiţie

Viața e o călătorie. Un fel de ocolul pamântului fără bilet și cu destinație neașteptată.

Când nu e planificată în detaliu și bagajele-s făcute-n grabă te mai rătăcești, poți trece de mai multe ori prin acelasi loc, dar oricum ar fi, în mod neașteptat ajungi acolo unde nu te aștepți.

3. Ce combustibil foloseşte motorul tău intern? Cum porneşte iarna/vara? Accesorii ale maşinii?

Motorul...se alimentează din instinct și pornește pe bază de emoții, atât iarna cât și vara. Accesoriile au venit la pachet și nu pot fi înlocuite în caz de avarie/ revizie:).

4. Persoană care te inspiră să trăieşti/să acţionezi/să zici.

Sunt oameni care însoțesc și marchează momente. Oameni de la care mă inspir, pe care îi inspir, respir.

Pentru oricare dintre cele trei „să” cât și pentru toate adunate, inspirația vine din ceea ce simt în, dar și printre momente.

5. România. 5 aspecte de negăsit altundeva.

România e locul de unde nu mi-am dorit vreodată să plec altfel decât în scurte călătorii în scop de curiozitate, cu mijloacele la îndemână la timpul dat. Și acum că am mărturisit, am inclus aici cele 5 aspecte, așa ca-n “Micul prinț” - desenează-mi o oaie...aici e oaia ta...:)

6. Liniştea. Metaforă sau p cuvinte – definiţie.

Perfectă spre mai mult ca perfectă :), liniștea e oarecum fițoasă. Nu se deplasează către tine, trebuie să o cauți, să o recunoști și mai ales să o gasești.

7. Care a fost rezultatul pentru care ai muncit cel mai mult până acum? Context.

Uneori se leagă lucrurile, alteori se leagă întrebările.

Încă muncesc la asta, deci nu am rezultatul. Revin updated, promit :).

Îți mulțumesc, Simo. Pentru încredere și încurajări, pentru că ești aici, ai fost acolo la un episod din redescoperirea frumuseții și continui să fii;-)

Cititori cu voluptate - La Fée

Promiteam să stau de vorbă aici cu oameni care mă inspiră mai mult şi mai intens decât alţi trecători prin viaţa mea. Probabil nu voi putea să discut cu toţi, dar vreau să te bucur măcar cu unii. Poate să te şi inspir într-ale existenţei.

Azi, La Fée, zâna care te poate atinge pe suflet cu bagheta îndeplinind doar dorinţe bune la semnalul Cling!

1. Care este misiunea ta în lume?

Cred că misiunea mea a fost de a-i iubi pe oameni, de a-i ocroti și de a le fi devotată. A fost sursa celor mai mai fericiri și sursa celor mai crude dezamăgiri.

2. Închide ochii, deschide inima: epocă, loc, oameni.

Când închid ochii și deschid inima, văd chipuri dragi de oameni din epoci diferite, din locuri diferite. Acești oameni de demult sau de acum au contribuit la cizelarea mea. M-au învățat să le stau alături, cu devotament, celor ce au avut vreodată nevoie de mine.

3. Absolutul -  metaforă sau definiţie. Sau ambele.

Absolutul este, mai degrabă, o metaforă a reperului celui mai de sus, care rămâne, totuși, intangibil. Definiţia sa nu o pot concepe decât prin raportare la antonimia cu relativul.

4. Diplomaţie în a exprima ceva versus adevărul pur şi simplu. 

Exprimarea unui adevăr trebuie să fie făcută cu multă diplomație. Adevărul e relativ. Nu-i elegant să îl afirmi cu bruschețe ci cu prudență.

5. Fie copilaria un aperitiv, maturitatea un fel principal şi bătrâneţea un desert. Ce conţine fiecare pentru La Fée? 

Ingredientul comun copilăriei, maturitătii şi bătrâneţii este iubirea în nuanţele ei definitorii pentru fiecare etapă. În copilarie ne formează iubirea părinţilor, ne construieşte; la maturitate e imperios necesară o iubire zguduitoare care să te ajute să construieşti; la bătraneţe iubirea celor în care ai investit iubirea proprie.
Eu nu receptez culinar etapele acestea. Totuși, văd copilăria ca pe un mic dejun frugal, luat în grabă și cu mofturi. Nu știi încă ce ai vrea… poate un fruct, mâncat în drum spre școală sau, dacă e duminică, clătite. De aceea asociez clătitele cu vacanța.
Maturitatea presupune rafinament. Trecerea prin școli, autoperfecționarea duc la desăvârșire și mă determină să aleg un fel principal care să nu fie doar hrana din care să îmi iau energia de a merge mai departe, ci și un răsfăț al simțurilor. Așa că maturitatea e o anghilă bine preparată, pe un pat de legume ce trăiesc în bună vecinătate și cu sos de capere. Un pic dulce, un pic acru, un pic sărat, după modelul: ceva nou, ceva vechi, ceva de împrumut.
Senectutea ar trebui să fie un desert despovărat de blaturi groase, oricum vine odihna veșnică. Acum ador prăjiturile Joffre, dar cred că bătrânețea trebuie să fie o mousse de ceva, orice.

Îţi mulţumesc, La Fée. Pentru tot şi toate, de ne-enumerat aici.

Dragă cititorule,

În demersul meu de a începe cel mai bun al vieţii mele, cum ziceam mai devreme, m-am gândit să postez cât mai pozitiv posibil în calitate de primă scriere publică. Constat că, atunci când nu mai vine natural, optimismul se obţine cu strădanie. Deci, mă străduiesc. Pe de altă parte, nu ţi-am acordat până acum un post întreg. Aşadar, îţi scriu.

N-am multe de spus, nu vreau să justific existenţa blog-ului ori chestiuni de gen. Cea mai importantă informaţie pe care vreau s-o comunic e că mă bucur că eşti cititor. Indiferent că îţi place de mine, că te bucură ce şi cum scriu, că te transpui în poveştile mele, că simţi similar, că te amuz, indiferent că mă uraşti, că intri pe blog doar urmare a îndemnului:"intra de citeşte, a scris georgeasca", că m-ai găsit pe google căutând zonele de voluptate de pe trupul iubitei (s-a întâmplat, pe cuvânt de statistici) etc. Oricare ar fi motivele şi motivaţiile, de vreme ce-ai ajuns aici şi-ai citit ceva, am o bucurie. Că aşa sunt oamenii, au bucurii meschine şi inexplicabile altora.

A doua informaţie e că intenţionez să public din când în când un fel de discuţie cu un cititor, care nu e neapărat şi comentator direct. Pe mine unii oameni mă inspiră să trăiesc (da, ştiu, sună dubios, dar are fundamente în iţele minţii mele) şi/sau să scriu. Pentru că îmi par oameni de la care se poate învăţa, vreau să iau o bucăţică de învăţătură şi pentru blog-ul care e citit de tine, cel/cea căruia mă adresez acum. Cu unii dintre aceştia (depind de multe variabile, inclusiv disponibilitatea lor) vreau să discut pe blog la modul la care eu le pun vreo trei-patru întrebări oarecum metafizice şi ei răspund cât de metafizic vor şi îşi permit. Am în minte deja câteva persoane, dar, dacă ai vreo propunere, fie de întrebări, fie de oameni întrebabili, spune. În 2012 ascult mai mult...

Te salut cu bucuria strădaniei. 

Nu uita:

Keep smiling!

Keep dreaming! 

Keep seeking for the best way!

Cu drag,

IuliacarecautăVoluptatea

Foto