22.06.2011

Povestea V. Iubeşte-mă

O perdea firavă filtrează lumina becului din faţa balconului şi-o lasă să se prabuşească pe parchet. Îi dă senzaţia c-ar vrea să se obişnuiască în semi-obscur doar pentru a vedea o altă faţă a soarelui. Probabil c-a funcţionat. Camera, cer de dimineaţă de vară, nu e înaltă, are un perete oblic şi e reflectarea sufletului Ioanei: aglomerată. De lucruri, de paradoxuri, de dileme. Plină de cărţi, fişe, foi, manuscrise, inutilităţi mărunte şi de suveniruri din episoadele ei de călatorie, dar niciodată genul pe care le-ai găsi în Souvenir shop. Doar obiecte mici ce-i dădeau aroma colţului unde-a fost: pietre, flori uscate, pene, conuri. La picioarele patului sunt două PC-uri la fel de funcţionale. Doar la unul are starea şi poate să scrie. Celălalt e profanul, utilizat pentru marketing şi internet. Ambele pornite îl fac pe George să se creadă într-o hală producătoare de piese de schimb pentru oameni. Ioana le lăsase aşa cu intenţia de a găsi un fond sonor momentului, dar uitase.
Cuvintele sunt insignifiante pentru magnitudinea clipei. Cu fluturi uriaşi în stomac şi genunchi tremurânzi, cu mintea vârtej de râu în albie mâloasă şi sufletul spânzurat de-o stâncă într-un mare gol, nu găsesc de cuviinţă decât să se privească. Un sărut prelung le ia minţile, dar le-a lăsat tremurul, fluturii, luna şi inimile. Lumea toată s-a prăbuşit, castel de cărţi de joc dărâmat de suflul conexiunii chimice dintre ei. Se poartă stângaci cum încearcă un copil mic să imite adulţii. Zbieretul surd al calculatoarelor a tăcut şi nu se aud decât buzele lor fierbinţi de setea timpului. Mâinile măsoară centimetri pătraţi de trup si textile parcă pentru a putea reproduce ulterior o machetă din memoria simţului tactil. Singura umbră de realitate e un ceas care piuie la oră fixă. George l-ar arunca în hăul vremii. O bucată de creier îi urlă să se oprească. Simţul auditiv i se rupe în fărâme şi nu poate percepe decât respiraţia Ioanei. N-a fost niciodată atent la asta. Nu e conştient dacă o aude sau doar îi simte mângâierea pe piele. Deşi nu ştie dacă are ochii deschişi, îi vede nările mici fremătând la fiecare inspiraţie. Degetele zboară de mai multe ori pe aceeaşi suprafaţă parcă să nu greşească vreo denivelare a machetei.
Ioana e răscolită şi se simte de şaiş’pe ani, timp faţă de care au trecut peste ea sute de ani. Cu emoţii, ezitări uşoare, cu sângele zbătându-se clocotind în vene, cu sute de aripi de libelule în tot trupul. Întrebările i s-au topit în acuitatea arzătoare a stării. Se desprinde uşor de gura lui vie şi e martoră la propriile şoapte:
- Te iubesc.
Ah, cum de i-a scăpat asta? Nu trebuie să ştie, nu poate să audă asta, dar râşniţa din capul lui a fost scoasă din priză. Astfel, întreabă blând, mai mult din pupilele dilatate :
- Cum? Cel mult fizic?
Ioana îl priveşte ca pe un delirant.
- Nu. Ce-ai?
Părul ei miroase a cireşe inimă de porumbel şi la tâmple aduce a dude negre, iar pielea e un amestec ciudat de muguri de brad şi nectarine tari. Cum să n-o iubească el? Şi-acum avea şi o bucăţică de reciprocitate.
Vorbele s-ar fi ars de-aici încolo, dacă Ioana, n-ar fi zis câteva milenii mai târziu, sprijinindu-şi moale capul pe pieptul lui suficient cât să adie a vară:
- Nu vreau să te pierd.
George e un arc comprimat ce se destinde la fiecare nouă întrerupere a liniştii. Nu ştie cum să raspundă cât să nu spargă fragilul absolut concretizat.
- N-ai să ma pierzi, iubita mea!
- Eh, nu. Şi iubit eşti tu!
Corpurile lor au continuat să cânte cea mai frumoasă melodie pe care însă n-au putut-o înregistra. Pare că trebuie performată la infinit ca de fiecare dată să o poată asculta şi să se bucure de ea.
Au adormit cuibăriţi în cel mai odihnitor somn. Nici vise n-au avut căci totul era acolo. Dimineaţă, când George deschide ochii, ea încă miroase a somn, dar se uită la el cu un zâmbet tâmp. Iarăşi orice cuvânt e irelevant. El merge la birou şi caută asta:
Stai pe acelasi drum, iubeşte-mă,
Voi fi un om mai bun, priveşte-mă
Stai pe acelaşi drum şi crede ce-ţi spun acum


Nu, nu te-ndepărta, stai în dreapta mea...

81 de comentarii:

  1. Multumesc! Am apucat sa iti promit un Milidan! Trebuie sa ti-l dau! :D Cum vrei sa il primesti?

    P.S. A fost o intalnire sau o detonare de dinamita?

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma multumesc si cu un MiliD:)) Atata timp cat e real, nu conteaza cum ajunge.
    Pai, citeste si vezi cum ti se pare bomba... Pare real, parerea mea:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Tangibil... poate.
    So, cum e dinamita?

    RăspundețiȘtergere
  4. La obiect! Fara detalii nesemnificative! Bine ca nu ai privit lucrurile din prspectiva Ioanei! Trebuia jumatate de pagina cu miortzaiala ei de fericire ca s-au intalnit. Apoi jumatate de pagina in care ea turuia o mie de vorbe neimportante. Apoi jumatate de pagina de taceri...

    Zi-mi ca la prosti cum sa fie trimis MiliD-ul!

    RăspundețiȘtergere
  5. Atunci MiliD-ul sa fie confirmarea iubirii, ca , daca am citit bine, asistam doar la declaratia lui!

    RăspundețiȘtergere
  6. Au folosit prezervativ?:)) ...glumesc...
    S-a produs actul...dar cu Alin cum a ramas?

    RăspundețiȘtergere
  7. Roxana, esti vocea constiintei? Lasa-i sa savureze momentul si pui intrebarile la partea a6-a!

    RăspundețiȘtergere
  8. Era un vers dintr-o poezie: "Iubeste-ma,deocamdata mi-ar fi de ajuns!"

    RăspundețiȘtergere
  9. Da, chiar sunt vocea constiintei, ea imi indruma pasii in viata.

    RăspundețiȘtergere
  10. La Fee, confirmarea iubirii lui exista de mult, dar ea nu crede in durabilitatea lor. Sau, cel putin, asta s-a intentionat a fi demonstrat pana acum.
    Pe mine nu m-ajuta ce confirma George. Suntem doua planuri separate...
    Si totusi, nu vreau s-o creez pe Ioana drept un personaj negativ in toata treaba asta:)
    Frumos si adevarat vers, asa sa fie!
    Rox, ce vezi tu stiu si eu:) Alin inca traieste.
    Cred ca mai degraba i-as zice fapt, decat act:P
    Cat despre constiinta, esti o norocoasa daca te poti ghida dupa ea. Se pare ca personajele mele au probleme de genul. Tu ziceai ca iubirea face din om altceva:P

    RăspundețiȘtergere
  11. Eu sunt fericita ca am citit ce am citit. Uneori iti doresti obiectivarea unui fragment biografic pe care l-ai vrea adevarat, pur. Citind aici,mi-am citit povestea si mi-a fost bine! Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  12. Mă bucur ca ţi-a fost bine, sper să reuşesc în continuare să aduc asta. Căci şi pentru ei doi am cele mai bune gânduri, dar tind să cred că nu depinde de mine cum vor evolua. Nu s-a terminat Povestea...
    Cuplă:)

    RăspundețiȘtergere
  13. Ce inseamna "cupla"? Aveam un bunicutz de VW caruia i se defecta mereu termocupla, tocmai cand era motorul mai incins.
    De cine depinde evolutia acestui cuplu? Personajele au libertatea sa aleaga? Esti un narator "laissez-faire"?

    RăspundețiȘtergere
  14. Deci Iul, ideea cu constiinta era ca incerc cat mai mult sa ascult de ea. Si imi sustin si ce am zis cu alta ocazie, ca iubirea te transforma, pentru ca uneori e peste putinta ta de a mai asculta de constiinta, sau macar sa mai auzi constiinta cand urla la tine.
    Eu ma straduiesc sa creez un echilibru intre ele, nu stu cat imi iese, dar uneori parca sunt de fapt doua, nu una. Si atunci cand e asa, in cele mai multe cazuri aleg sa fiu constiinta, si nu valul de dorinte, sentimente.

    RăspundețiȘtergere
  15. Roxana
    Nici eu nu eram permisiva, dar deloc chiar. Asta toamna s-a intamplat ceva grav. Aveam o prietena in tinerete cu care impartaseam bune si rele. Era indragostita de un baiat. Iubirea lor a fost data peste cap de o alta fata care nu avea nevoie de iubirea lui, ci de certitudinea ca l-ar avea in patul ei. Prietena mea si el s-au certat si, de furie, s-au casatorit fiecare cu altcineva. Dar iubirea lor a ramas si a mocnit dureros. In toamna trebuia sa ne intalnim toti dupa 10 ani. Dar, in ajunul intalnirii, la stiri, s-au difuzat imagini de la un accident groaznic. Nu am luat in seama stiea. La cateva minute, ma suna prietena mea. "La Fee, mi-a zis, a murit, e el in stirea cutare!" Am contrazis-o si-am certat-o, fiindca nu se dadusera nume, localitate, nimic. Ea stia pur si simplu. M-a rugat sa fac sapaturi. El ramasese in oras cu mine. Si da, am aflat ca el era.
    El a murit fara sa apuce s-o mai vada, ea e ca moarta, ca s-au despartit fara ca unele lucruri sa fie clarificate,infaptuite. Nu am cuvinte sa descriu aceasta durere. Nu m-am dus la inmormantare, fiindca nu puteam sa ii vad durerea! Constiinta si luciditatea sunt valori perene, viata e perisabila si nimeni sa nu judece pe nimeni.

    RăspundețiȘtergere
  16. Din cate am intles eu de la Iulia, in povestea asta nu e vorba de o iubire de tinichea, de genul la rand ca la moara. Aici cred ca e vorba de ceva special, de exceptie.

    RăspundețiȘtergere
  17. La Fee, pentru primul comentariu, "cupla" e forma mea de "cu placere", corespondentul lui "multu":)Am uitat ca nu ne cunoastem personal:P Btw, poti sa-mi scrii un mail, te rog?:) Vreau adresa ta, adica.
    Evolutia depinde de ele, da, au libertate, naratorul incearca sa-i lase sa-si faca de cap, doar ca trebui sa urmareasca niste repere... deci cat mai laissez-faire.

    Rox, frumos ce spui si sunt de acord. Mie, insa, rationala convinsa fiind, mi s-a demonstrat de curand ca nu merge mereu sa alegi constiinta, oricat de mult tin eu cu ea... si-ncep sa nu mai cred.

    La Fee, al 2 lea comentariu, ma sperie ce-mi spui pentru ca unele din lucrurile de care mi-e cel mai frica sunt situatiile neterminate. Am scris despre asta si va aparea in thesexist.ro, probabil si pe blog. Oricum, nu la fel de siropos cum vedeti pe aici:) Regretele pentru lucruri neterminate sunt oribile si senzatiile, brrr... Inteleg durerea prietenei tale. In mod clar sunt de acord cu judecatu'. Oricum mi se pare foarte tampit sa judeci avand in vedere ca faci asta cu propria minte si propriile sentimente, fara sa stii ce-a avut in suflet cel pus la zid.

    La Fee, al 3 lea comentariu, si eu vreau sa cred acelasi lucru. Doar ca e atat de twisted, incat ma ingrozeste gandul sa nu se termine banal, sa se afume "exceptia" pana acolo...

    RăspundețiȘtergere
  18. Iulia, zanele nu au blog si adresa de mail. Ele vin pe horn sau cu umbrelutza! :D

    RăspundețiȘtergere
  19. La Fee, înseamna că s-a produs o confuzie cu al tău cont de blogger, deci gmail. S-o fi creat printr-un fapt zânesc? :P Oricum, atâta vreme cât eşti şi zâna mea şi faci cumva să apară MiliD-ul, restul nu contează:)

    RăspundețiȘtergere
  20. Adevarul e ca nu stiu cum sa iti dau adresa mea reala!:)

    RăspundețiȘtergere
  21. credeam ca se poate ajunge pe-aici cumva la ea:) iuliageorgescu1 ăraund gmail punct com

    RăspundețiȘtergere
  22. Ai sa primesti adresa mea!Poate chiar ai primit-o...

    RăspundețiȘtergere
  23. S-ar putea sa vin ! Vreau detalii!

    RăspundețiȘtergere
  24. Detaliile s-au furisat intr-un mail. Va fi si un post aici, dar am nevoie de un jpg intai si il astept.

    RăspundețiȘtergere
  25. Daca ma consideri zana ta, inseamna ca ai primit MiliD-ul? Ai incredere in puterile mele de zana?

    RăspundețiȘtergere
  26. Am incredere in puterile de zana, dar sunt foarte departe de MiliD. Mai departe decat acum cateva zile cand eram fizic la 3300km. Acum departarea e sufleteasca.
    Poate zana mai are vreo bagheta ascunsa pe undeva...

    RăspundețiȘtergere
  27. Adica acum nu ramane decat sa va intalniti? Cum adica departare sufleteasca?

    RăspundețiȘtergere
  28. :)) Eu si fericirea mea, chiar in stadiul mili, nu stiu daca ne vom intalni. Nu cred nici sa ne fi intalnit vreodata. Oricum, am dovezi ca nu va fi curand. Departarea sufleteasca e ceva mai pervers si mai periculos decat aia fizica si se raporteaza la obiectul fericirii.
    Poate ar trebui sa re-editez astea: http://iulia-georgescu.blogspot.com/2010/07/ultima-scrisoare.html
    http://iulia-georgescu.blogspot.com/2010/07/reindragostirea.html
    Si sa nu mai visez/sa ma gandesc la astea:
    http://iulia-georgescu.blogspot.com/2010/05/fuga.html
    http://iulia-georgescu.blogspot.com/2010/10/ne-am-vazut-joi.html
    http://iulia-georgescu.blogspot.com/2010/09/de-viitor-si-de-metafore-fara-metafore.html
    http://iulia-georgescu.blogspot.com/2010/06/aducand-ploile.html

    RăspundețiȘtergere
  29. Daca ma urasc pentru felul in are am gandit, ajuta cuiva?

    RăspundețiȘtergere
  30. E frumos si rascolitor ce scrii. M-ai ajutat sa vad dintr-o alta perspectiva anumite fapte proprii in care am crezut,dar pe care acum le dezavuez. Eu nu m-am gandit decat ca sacrific ceva din mine , nu din El.

    RăspundețiȘtergere
  31. In primul rand nu-ti ajuta tie, cred. Dar ce anume din felul in care ai gandit te duce la intrebare?
    Niciodata nu stii cat sacrifici din ceilalti, nici macar din El. Poate pentru ca nici El nu stie... dar simte si asta nu se reda mereu in cuvinte.
    Mi-ar placea sa-mi dezavuez si eu faptele, dar tot n-am raspunsuri la intrebari:)

    RăspundețiȘtergere
  32. Daa tot am abolit constiinta, luciditatea si mataforele, sa ancoram in concretul prozaic. Tu la ce intrebari astepti raspuns?

    RăspundețiȘtergere
  33. Eu am pus intrebarile si am primit raspunsul categoric:NU!

    RăspundețiȘtergere
  34. :) Bun, asa ma gandeam si eu ca n-ajuta.
    Oscilez intre concret si metafore. Nu stiu tu, dar eu nu ma pot desprinde total de luciditate. Iar raspunsurile ar fi la intrebari din familia de ce-urilor, cum-urilor, unde-urilor si din sectorul vinilor, alegerilor, greselilor, confuziilor, non-comunicarii etc etc etc

    RăspundețiȘtergere
  35. Aualeu! Aceasta e "Enciclopedia intrebarilor nespuse"!
    Unii Oamenii se cauta cu infrigurare si cand se gasesc au atat de putin timp la dispozitie, incat tac si isi pun intrebarile in gand, sperand sa primeasca raspunsuri tot in gand. Pe ceilalti oameni ii tine laolalta interesul meschin, iubirea, ca produs comercial din care vor tot mai mult, si lenea.

    RăspundețiȘtergere
  36. Enciclopedie este, doar ca nu in biblioteca mea si destinatarul nu raspunde la ele. Exact ca-n fraza ta se-ntampla, pana acum n-am pus intrebari, dar natura situatiei o cere ca sa nu raman cu lucruri neterminate in suflet. Incep sa cred in lenea de care spui, poate si de-aia imi atarna intrebarile in gol. Iar anti-lenea mea nu e suficienta.

    RăspundețiȘtergere
  37. Draga Iulia,
    Ai o mai mare usurinta in a te deplasa! Te astept intr-o vizita la mine. Urgent! O sa iti fac un ceai de ce-oi vrea tu, o sa iti ascult toate intrebarile si, cu aceasta ocazie, poate invat si eu unele noi.
    P.S. Daca undeva sub soare exista pentru tine iubire, lupta pentru ea!Altfel, mai tarziu, vei suporta greu durerea ca nu ai facut-o. Ma faci sa caut si eu armele si sa ma uit macar daca nu sunt ruginite. Si daca vrei, vorbesc cu imparatul sa iti dea armele, calul si hainele de cand era flacau. M-ai facut sa plang in hohote!

    RăspundețiȘtergere
  38. Draga Zână,
    Mie să nu-mi faci invitaţii cu ceai şi discuţii că le accept fără să mă gândesc:)
    Cred ca nu e deloc sub soare, ci la umbră. De neterminate+regrete după mi-a fost mereu frică şi-am încercat să lupt, dar uneori mi se dau camăşi de forţă. Şi-atunci mai luptă...Dacă mi-ai da armele, calul şi hainele flăcăului-împărat nu stiu să pot eradica lenea şi oboseala... dar am posibilitatea să-ncerc. Nu plânge tu, lasă-i pe cei ce greşesc şi nu ştiu unde s-o facă;)

    RăspundețiȘtergere
  39. Draga Iulia,
    Nu te mai fandosi si vino! :D

    RăspundețiȘtergere
  40. Ce bine ar fi:) ca la o zana adevarata

    RăspundețiȘtergere
  41. Zilele trecute am fost nevoita sa conversez cu o fetita necajita. Ea era convinsa ca sunt zana.I-am daruit o bagheta. A doua bagheta e la prietena mea. Cea pe care o am acum nu a fost dotata si cu manualul utilizatorului si de aceea nu imi ies prea bine vrajile, fiindca procedez orbeste!

    RăspundețiȘtergere
  42. Uneori e mai bine orbeste... Macar ai bagheta;)

    RăspundețiȘtergere
  43. Mama, dar ati avut timp de taclale pe aici. :P
    Sunteti cam profunde, nu vi se pare? poate ar trebui sa analizati mai la rece, altfel se vad lucrurile in felul asta. Mai ales ca afara e canicula...:D
    Bine ai revenit, Iul, inteleg ca ne onorezi pe plaiuri mioritice :*

    RăspundețiȘtergere
  44. Eu nu am mai zis "bine ai venit" ca era de la sine inteles!

    RăspundețiȘtergere
  45. Nu ganditi rau despre aceasta istorie, ca daca imi dati planurile de zana peste cap va iau miliD-urile si va lochez tatele!

    RăspundețiȘtergere
  46. ce faci? si de ce vorbesti la plural? eu n-am primit miliD

    RăspundețiȘtergere
  47. OOps!
    Eu nu dau muliD-uri decat pentru povesti! Imi spui o poveste care sa semene cu povestea mea?

    RăspundețiȘtergere
  48. Blochez tastele! Sunt o zana traznita!

    RăspundețiȘtergere
  49. nu, eu nu spun povesti. eu le traiesc :P
    how cool is that?:))

    RăspundețiȘtergere
  50. Am glumit, am incercat sa mai destind atmosfera, ca prea va afundaserati in profunzimi greu de deslusit.
    Serios vorbind, uneori lucrurile sunt mai simple decat vreti voi sa le vedeti.
    Si da, Iul, tocmai ce spuneam si eu, sunt momente cand iubirea nu te lasa sa auzi constiinta urland cu toate puterile. Si in momentele acelea actionezi exclusiv dupa sentimente si trairi.

    RăspundețiȘtergere
  51. Si tu le traiesti? Da' ce ploua cu dragoste pe pamant?

    RăspundețiȘtergere
  52. Vorbesc cu vocea constintei? Ma iei de urechi?

    RăspundețiȘtergere
  53. Rox, am tot gandit la rece cele 9 luni despre care am scris aici
    http://iulia-georgescu.blogspot.com/2011/05/despre-distanta-romanisme-imbatranire.html
    si nu mi-a folosit mare lucru. Iar acum, crede-ma, nu sunt sub efectul caniculei caci inca n-o simt. Abia mi se pare incredibil ca mai exista caldura pe pamant.
    Ma bucur ca tu-ti traiesti povestile, cei incapabili de asta trebuie sa le scrie:P
    La Fee, Rox tine cu acea constiinta, dar e umana, deci nu poate sa stea mereu pe aceeasi parte;) Si uneori nu aude vocile soptite :D

    RăspundețiȘtergere
  54. Cred ca suntem toate de acord ca ceea ce discutam aici e foarte serios si ca nu aruncam cu vorbe ca si cand am azvarli cutite ca la circ! Ar fi dureros pentru mine. Eu cred in oameni, chiar daca mi-e un pic frica de ei! Si eu mi-as dori ca povestea mea sa nu fie doar pe hartie.Dar pot eu sa-i cer asta?Iata o intrebare pentru Enciclopedia de intrebari nespuse.

    RăspundețiȘtergere
  55. Sunt sunt. Iulia re dreptate, ea ma stie asa cum sunt :)
    N-am avut multe povesti de trait la viata mea, si una singura a fost care a contat cu adevarat, dar din pacate cred ca si-a gasit finalul...dar un final poate insemna un nou inceput :)
    Iul, ce ti-am zis eu candva de urechile potrivite? Cred ca tocmai ai gasit o pereche ;)

    RăspundețiȘtergere
  56. Si-acuma ma faceti sa il citez pe Hesse , preferatul meu,"In orice inceput e o vraja peste fire..."

    RăspundețiȘtergere
  57. Rox, treaba cu urechile e cu dus si-ntors. Si urechile nu tin de cald ;)
    La Fee, nu ne suparam pentru Hesse, mare dreptate are. Si am si dovezi in acest sens. Vrajitoriile se fac la inceput, apoi se poate pune praful...

    RăspundețiȘtergere
  58. Eu sterg praful destul de des!

    RăspundețiȘtergere
  59. :) bun atunci. La tine nu se pune;)

    RăspundețiȘtergere
  60. Ma gandesc sa recunosc ca vraja de la inceput e asemenea unui far de pe o stanca. Trebuie sa curat praful! Corabierul ratacit sa poata vedea lumina.

    RăspundețiȘtergere
  61. :) Frumos. Inseamna ca exista o corabie prin zona;)

    RăspundețiȘtergere
  62. Inseamna ca e pe drumul cel bun!

    RăspundețiȘtergere
  63. Inseamna ca esti zana norocoasa. Cand ajunge corabia sa transmiti, te rog, sa vorbeasca si cu alti corabieri rataciti;)

    RăspundețiȘtergere
  64. Aceasta coabie nu e orice corabie.E "Olandezul Zburator" care simbolizeaza cautarea credintei eterne in iubire, iar naufragiul ei inseamna naufragiul acestui ideal. Senta e femeia care il iubeste si il asteapta cu credinta pe Olandez, dar, in acelasi timp, fidelitatea fata de acest corabier insamna infideliatea fata de logodnicul ei, Brik. Marea iubire apare de cele mai multe ori dupa ce ai apucat sa juri in numele unei iubiri comune.Coabia simbolizeaza visele nobile prin inspiratie. Salvarea unei iubiri mari nu sta in a pune in rama idealul imposibil ci poate sta si in accepatea realitatii.

    RăspundețiȘtergere
  65. Eu nu vorbesc aici de oamenii comuni, ci de acele suflete mandre si delicate care isi exagereaza propriile slabiciuni si nu pot suporta recunoasterea publica a greselilor lor. Mai ales daca si-au propus sa stea pe piedestale ca modele.
    Cred, de la o vreme, ca abolirea modelului e mai valooasa decat persistarea in a fi un model eviscerat.

    RăspundețiȘtergere
  66. Aseara m-am intalnit cu marchizul de Vauvenargues.Ii spuneam cu lacrimi in ochi ca nu am puterea de a-mi mentine valoarea de model, iar el mi-a spus ca "inainte de a rosi ca sunt slaba, as fi mai putin nesabuita daca as rosi ca sunt om(-zana)".

    RăspundețiȘtergere
  67. La Fee, aia-mi seamana mie cu o corabie a nebunilor...Repet, mie;) Nu mai cred in marea iubire, mi se pare ca oamenilor le place caldutul unei iubiri la indemana si refuza sa mai caute in suflet. Daca acceptarea realitatii e spre o iubire comuna, pare sfasietor. Pentru mai multele parti implicate.
    Posibil sa fie valabil cu wanna be modelele, dar e mai bine sa sacrifici o imagine pentru un suflet impacat.
    Marchizul ti-a zis ceva adevarat. Pacat ca nu toti recunoastem slabiciunea ca venind din esenta umanului.

    RăspundețiȘtergere
  68. Tocmai de aceea m-am intalnit cu marchizul. El mi-a spus sa accept realitatea sufletului, nu a imaginii.

    RăspundețiȘtergere
  69. Asezarea pe piedestal e o prostie. Inseamna sa iti recunosti doar virtutile, ignorand non-virtutile. De fapt, tot ce e in noi e plamadit din acelasi aluat fie ca e vorba de virtute,intelepciune,voluptate,luciditate,atentie +antonimele lor.Ele intra in combinatii diferite. Pot sa se alieze sau sa se plaseze pe pozitii belicoase. Suntem tentati sa gratiem erorile mintii si sa condamnam la moarte erorile inimii.

    RăspundețiȘtergere
  70. Ultima fraza va deschide viitoarea mea carte de aforime,maxime si cugetari.
    Eu m-as da jos de pe piedestal, dar am nevoie de o mana intinsa, sa nu cad in gol, ca nu piedestaul mi-a dat valoare, ci eu am dat valoare piedestalului prin suma omonimiilor, sinonimiilor si antonimiilor mele.

    RăspundețiȘtergere
  71. Nu fac confuzie intre antonimii si antinomii! Una e sa arati ca doua cuvinte sunt corelate prin sensul opus si alta e sa arati ca doua idei, concepte, sentimente, desi se exclud reciproc, sunt demonstrabile ca la fel de adevarate.

    RăspundețiȘtergere
  72. Asa ca "mentor" si "hermina" sunt concepte care se exclud. Totusi ele sunt demonstrabile ca la fel de adevarate si de autentice.

    RăspundețiȘtergere
  73. Eu am voie sa aberez oricat aici? Sau sunt si interdictii?

    RăspundețiȘtergere
  74. La Fee,
    Primul lucru pe care vreau sa ti-l spun e ca "Suntem tentati sa gratiem erorile mintii si sa condamnam la moarte erorile inimii." m-a uns pe creierul rece si pe sufletul ruginit. Este cea mai adevarata reflectare a unei realitati pe care n-o sesizam prea bine. Voluptuoasa fraza!
    2.Iti urez sa gasesti maini intinse si brate in care sa ai loc doar tu;)
    3.Nu facem confuzie, nu acuzam:) e clara diferenta cu mentorul si hermina. Mi-as dori o hermina ca sa pot uita de mentori.
    4.Aici e casa mea si tu ai voie sa intri in mod liber cu opiniile , nu-i problema de interdictii daca nu ne calcam in picioare:)N-am fost pe receptie pana acum, de-aia intarzierea.

    RăspundețiȘtergere
  75. Ma bucur ca ti-a placut! Vreau 1, 2,3,4,5,..., va rog! si cu un cub de gheata!

    RăspundețiȘtergere
  76. Multumesc pentru ca m-ai primit! Eu nu sunt asa de metodica in raspunuri. Imi atrag privirile cuvinte, semne de punctuatie... si apoi devin haotica!

    RăspundețiȘtergere
  77. :) unii au deformatii profesionale si nu ma refer la tine;)
    Iubesc virgulele si n-as putea trai fara ele, deci nu esti singura atrasa in priviri;)
    Promit cuburi la Islanda - din gheaţă şi cenuşă:P

    RăspundețiȘtergere

Ai o părere şi-ai vrea s-o expui

Powered by BannerFans.com

Până acum au fost pe aici