- sa nu mai am atat de multa incredere in cuvinte. Sunt doar niste forme goale care pot capata sens in anumite circumstante. Dar daca circumstantele nu sunt favorabile, sensul cum devine?
- sa nu mai sperie timpul. Ca doar trece oricum. Cel ce-a trecut, cu atat mai putin trebuie sa ma inspaimante, iar cel ce vine ajunge la mine si fara sa-l trag eu de maneci.
- sa construiesc.
- sa fiu indiferenta mai des, mai mult, mai cuprinzator.
- sa o iau de la capat.
Tu ce ai vrea sa inveti?
Dacă reușești să o iei de la capăt :) să mă anunți.
RăspundețiȘtergereEu vreau să nu mai îndepărtez prietenii, care fug de teama că mă vor răni... E o mentalitate pe care nu o accept, de vreme ce absența lor mă rănește mai mult. Și aș mai vrea să pun zâmbete pe fețele tuturor prietenilor mei :) Cer prea mult?
Pai in fiecare zi o luam de la capat, nu? :)
RăspundețiȘtergereAia's prieteni? Hm, esti tu sigura ca e motivul real? De obicei chestiunile de gen ascund ratiuni mai profunde care nu pot fi spuse.
Asta din urma nu e grea, dar ce fel de zambete?:)
alte motive... eu stiu? sunt atatea fețe ale unui singur om.
RăspundețiȘtergereZâmbete adevărate :P
Atâta vreme cât feţele sunt consecvente, e bine. Dacă nu, mai adaugi treaba cu mentalitatea (pe care n-o accepţi, dar rar o poţi schimba)+ retragerea lor şi faci un calcul dacă e vorba de prieteni sau de cunoştinţe mai apropiate conjunctural, zic:)
RăspundețiȘtergereFloare la ureche cu zâmbetele:P Dacă vroiai să pui fericire pe faţa lor era ceva mai greu:)
Ar fi
RăspundețiȘtergereMarca modului condițional vrea să mascheze permanentizarea unei stări sau a unei trăiri ce e, de fapt, dacă a apucat să se nască, adică să cunoască timpul, sub semnul trinității( a fost, este si va fi).
Eu îmi asum toate nuanțele temporale, fiindcă toate au un anumit rol într-o economie a existenței mele. Și, ceea ce e dat să se întămple, se va întâmpla.
Permanentizarea de dupa nastere, da;) Dar sa se nasca odata!
RăspundețiȘtergerePffff, ma enerveaza la culme predestinarea. Vreau sa cred ca pot sa misc din maini sa se intample ceva, nu sa astept sa-mi intre fericirea-n rucsacul deschis catre cer(ul meu).