20.04.2011

Povestea II. One and only

Ioana se îndreaptă către anticariatul galeriei unde George privea tulburat, fără nevoi literare, titlurile. Deşi o aştepta (ca în fiecare zi, de când lumea), simţindu-i mâna pe umăr, tot corpul i s-a prefăcut într-o minge care putea sări dincolo de cel mai înalt şi zdravăn tavan. Şi la constricţia asta s-a adăugat privirea ei. Nu-i mai văzuse poate niciodată ochii atât de turcoaz, revărsând lumină, înflăcăraţi suprem. Ochii singuri vorbeau, cuvintele s-ar fi pierdut într-o inutilitate banală. George s-a simţit îmbrăţişat doar admirând-o. Nici nu-şi aminteşte ce a zis mingea din el când se iniţia un fel de conversaţie.  Doar "un fel" căci nimic din ce
spuneau nu se regăsea la nivelul comunicării de dincolo de vorbe complezente. El nu înţelegea de unde-i vine ei imensitatea satisfacţiei ce se scurgea din privire şi-ar fi luminat şi cel mai întunecos raft din încăpere şi din univers. Parcă i-ar fi spus : Ia-mă cu tine în nelume. Acum. Dar nu putea rosti asta. Convenţiile sociale, personale, de orice fel au oprit-o. El ştia. Ştia că urma să plece în weekend cu Alin şi prietenii ei/lor. Ar fi vrut s-o înţeleagă, dar nu-i ieşea decât un la dracu cu Alin şi cu toţi cei din jurul lor! Cu toate astea privirea aia spunea atâtea şi atâtea. A avut chiar ideea stupidă că e mai bine s-o surprindă pentru că doar aşa ea nu-şi poate plănui reacţiile şi nu-şi poate exersa uitătura, iar el o află mai cu spor. Stupid. S-a înjurat pentru cretinătate.
Totuşi de ce atâtea convenţii? De ce nu se opreşte ea să-i mulţumească pe alţii? Să se gândească 44 de clipe la legătura dintre ei. Aia invizibilă,  dar invincibilă. Pe care o neagă constant în faţa lui (deşi îi realizează forţa), din prea multe frici. Inclusiv din teama imensă de a nu-l pierde odată ce îl va fi avut 100%. N-ar putea suporta asta. Şi el e atât de sigur că, având-o, n-ar exista nicio altă femeie din cele aproximativ 3 miliarde care să-l facă să se răzgândească. Pentru prima dată în viaţă, e hotărât şi ştie ce înseamnă aşa ceva în firea lui superdilematică. E de bine, de cel mai bine, EA este acea EA. Dar  oare frica Ioanei nu vine cumva dintr-o mare iubire contorsionată? Îl vede atât de genial,  atât de compatibil ei, atât de frumos de iubit, atât de diferit de platul de Alin, îi place să stea cu el şi-n tăcere, deşi conversaţiile lor ating un mare grad spumos, poate cum n-a mai fost altul. Şi ştie că ar merge, dar angoasele o determina să se convingă pe sine şi apoi pe George că nu e aşa. Şi tot ce poate să spună momentan este irelevant în faţa conexiunii lor.
E chemată de un cititor grăbit. Se întoarce. El îi face semn că ar pleca. Ea îi arată să mai aibă rabdare. Rămâne, neconvins de soarta demersului. Ea vrea doar să-l simtă aproape prin singurul lucru pe care şi-l poate permite într-un public de genul: îl imbrăţişează cu tot suflul vital, cu toată existenţa ei fărâmiţată de nehotărâri şi decizii nemulţumitoare. Din nou îi transmite uriaş. Şi-l întreabă dacă ar putea să-l sune mâine. Sigur, sună-ma în fiecare zi, sună-mă după ce plec, sună-mă oricând i-ar fi spus, dar a schiţat doar un da aiurea. Habar n-are de ce. Scutul ei îl face uneori şi pe el să-şi ia ziduri. Paralel răspuns am putut sa dau, fraier!
Pleacă răvăşit, nu avusese aşteptări, dar parcă nici asta n-ar fi crezut că e posibil. Îi fusese dor cu toată carnea de pe el de Ioana şi acum a lasat-o oarecum singură. Ce bou sunt. Ştie că, fără el, ea va fi mereu singură. Şi nu-şi găseşte argumentele s-o facă să înţeleagă într-un final, eventual fericit. Se trezeşte fredonând fragmente.

I dare you to let me be your, your one and only,
Promise I'm worth it,
To hold in your arms,
So come on and give me a chance…

…You'll never know if you never try,
To forgive your past and simply be mine

Intră în maşină şi CD-ul rulează asta


I know it ain't easy giving up your heart...

15 comentarii:

  1. Ca de obicei, iti plac complicatiile. Ce cauta domne Alin in povestea asta? O sa-l faci sa sufere, mititelul de el :(
    Imi plac naratiunile in care scriitorul, in speta tu, opreste timpul in loc pt a descrie emotii, sentimente si trairi ale unei singure clipe. Si mi-a placut mult a ta.
    Super si melodia :*

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) Habar n-am daca imi plac sau doar le accept ca parte din viata;)
    Multu'.
    E previzibil ca va suferi "mititelul"?:) Dar de Ioana si de George ce zici?

    RăspundețiȘtergere
  3. pai e previzibil, pt ca ratiunea, care probabil ii spune Ioanei sa stea langa Alin, este aproape intotdeana ("aproape" pt a lasa o marja de eroare) surclasata de sentimente, care sunt evidente in povestioara ta, intre Ioana si George. Si pana la urma, daca ajungi sa iubesti cu atata tarie pe cineva, de ce sa-ti petreci timpul langa altcineva, provocand suferinta pt toti cei trei implicati?
    Ratiunea nu are intotdeauna dreptate, sau nu dreptate deplina, trebuie facut cumva astfel incat sa armonizezi vocea sufletului cu cea a mintii, nu sa alegi intre ele.
    Nu? :P

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu, nu face previzibil un hepiend, ci creeaza doar o dorinta a cititorului de a se produce acel hepiend intre Ioana si George. Din ce spui tu, Ioanei nu-i sunt clare sentimentele pe care le are fata de cei doi, e o dilema care ma face curioasa cum o vei rezolva. Poate gaseste in fiecare cate putin din ceea ce vrea de la un barbat...

    RăspundețiȘtergere
  5. Surclasarea asta probabila face previzibil hepiendu' Ioanei cu George sau cum?:)
    Ioana nu stie nici ea de ce-si petrece timpul langa altcineva si de ce-l sicaneaza pe George (probabil treburile astea vor fi candva dezvoltate in PIII), desi e clar ca-l vrea in viata ei

    RăspundețiȘtergere
  6. [Am sters si repus comentariul meu, de aia apar inversate cele 2 de mai sus:) ]
    Dilema ei e greu de rezolvat. Sa vedem, poate o da gata curand:) Dar mi se pare oribil sa vezi in doi oameni ce vrei, inseamna ca niciunul nu te-a convins (inca). si de ce ar fi asa?
    Cititorii vor hepiend sa inteleg? Si asta e pentru ca li se pare ca viata e mai voluptuoasa cu hepiend? Sau se regasesc in povesti si in finalurile lor pe care le vor placute?:)

    RăspundețiȘtergere
  7. Stii doar ca nu poti gasi intr-un singur om tot ceea ce-ti doresti de la cineva, mi se pare utopic si trebuie sa fim realisti. Astfel, poate gasesti in doi oameni cate putin si nu-ti poti da seama la care din pretentiile tale sa renunti si care sunt mai importante pentru tine. Asa ajungi sa te afli in dilema Ioanei (asta e parerea mea). Nu mi se pare un lucru oribil, ci omenesc, fara ca aceste doua epitete sa faca parte din aceeasi categorie, pentru ca omenescul poate fi oribil uneori.
    In legatura cu hepiendul, mie imi plac finalurile deschise bine realizate, dar un hepiend intotdeauna te lasa cu un zambet pe buze, si nu stiu daca e vorba ca cititorii se regasesc in acestea...e o stare de spirit placuta pe care un hepiend o produce (poate sunt persoane care ma pot constrazice)

    RăspundețiȘtergere
  8. Inseamna ca George e un utopic vazand in Ioana tot. Ca de aia se si complace, dar asta chiar trebuie dezvoltat:)
    Mda, omenesc si romanesc:) [de la roman, fara diacritice], inca oribil dupa mine, cu posibilitatea de a fi real, din pacate.
    O sa mai umblu putin prin mintile lor sa vedem ce mai iese:P
    Si ne gandim si la final, daca va exista final... Apoi o sa discutam despre decizii:P

    RăspundețiȘtergere
  9. Draga Iulia, nu-i ucide, nu-i arici si nu-i instraina unul de altul! Lasa-i ca macar in nelume sa fie ei doi. Cunosc un astfel de cuplu si stiu ce simt protagonistii. Fa-i sa-si daruiasca macar o zi din viata! La solstitiu ar fi foarte bine, chiar daca ziua va fi mai lunga decat noaptea!

    RăspundețiȘtergere
  10. Dragă La Fee, nu intenţionez să-i înstrăinez, dar se pare că se aricesc singuri.
    Hm, da, viaţa e cea mai bună sursă de poveşti... Sunt curioasă cum evoluează protagoniştii de care-mi spui.
    Încerc să-i las să-şi dăruiasca un timp, lor le plac solstiţiile şi nelumea, dar (se) judecă prea aspru fiecare. Poate in P V sau P VI pe care tot amân să le dezvălui.
    Îţi mulţumesc pentru că treci pe aici :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Multumesc eu! Mi-a fost inima cat un purice cat am citit! Nu cred ca se aricesc singuri, cred ca se alinta.Sa nu (se) judece unul pe altul, fiindca eu cred ca se simt unul pe celalalt.Abia astept sa se intalneasca.

    RăspundețiȘtergere
  12. :) Drăguţ ce-mi spui, cam aşa a fost şi intenţia, narativul e pe planul secund faţă de descrierea exactă a stărilor cât să te aducă la ei în gând şi-n suflet.
    E posibilă şi-asta cu alintatul, iar simţirea reciprocă e absolut adevărată. Mi-ar plăcea sa le fie şi suficientă, dar amândoi au minte...
    Se vor întâlni, să vedem cum şi cât, mai e puţin până la solstiţiu :D
    Lectură voluptuoasă şi keep smiling, no matter how hard :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Nu mi-e frica pentru cei ce se iubesc astfel. Ma bucur sa ii gasesc la tine, in gandurile lor si nu in epicul existentei lor. Sa ai grija de ei, sunt fiinte rare, de exceptie, suflete tari! Nu oricine poate trai o astfel de iubire.

    RăspundețiȘtergere
  14. :) 'suflete tari' cred că e cea mai bună descriere. Ai o mare dreptate.
    Promit să-i am în grijă până vor zbura, sper, spre aceeaşi destinaţie. Poate şi după.

    RăspundețiȘtergere
  15. Multumesc! Imi pun toata nadejdea in tine!:D

    RăspundețiȘtergere

Ai o părere şi-ai vrea s-o expui

Până acum au fost pe aici