Decembrie m-a ajuns la altitudine
fizică, nu mintală. El sau venirea lui m-a făcut mai reflexivă şi mai
melancolică decât toată toamna îngrămădită în puţine zile fără soare extern.
Că-n rest, apele nu s-au agitat a gri şi ploi. Din nou, în plan extern. Aşă că,
dintre rânduri de suflet, transmit gânduri din seria „există”.
Există locuri de care mi-e doar
aşa cum îmi e dor de unii oameni: cu trup, cu suflet, cu minte, cu lumină.
Tânjesc după ele ca dupa unii oameni: vreau să fiu acolo, să le văd, să le aud armonia, ascult muzica, simt energia,
să mă încarc cu bucuria lor, să ating viaţa din ele.
Sunt câteva locuri de care
acum am nevoie aşa cum am nevoie de unii oameni. De aceia care au marcat
locurile, unii cărora locurile le-au marcat comportamentul. Combinaţii
voluptuoase în situaţii incredibile, incomparabile anterior sau ulterior pentru
care aş dar nişte zile, luni, ani din viaţă doar-doar aş putea să le distrug
caracterul principal de irepetabilitate. Nici nu mi-e frică de posibilitatea
pierderii farmecului prin întâmplarea a 2a oară. Esenţele rămân fermecătoare
indiferent de câte ori ne apar în drum.
Nu credeam că dorul poate să
atingă aşa grade de intensitate şi imensitate. Dorul de locuri, adică. Cu cel de oameni încă mă joc. Sau se joacă el crescând.
Sunt câteva locuri în care aş vrea să mă pot teleporta constant. Pentru puţin timp, măcar cât să gust o linguriţă de amintiri la faţa locului. Nu mă gândesc să compar intensitatea cu cea a dorului de oameni. E ciudat cum au individualitate, dar parcă dorurile se întrepătrund. Oricum, mi-e dor şi de locuri sau de oameni luaţi separat. De prieteni dragi şi de locuri prietenoase.
Who is knocking?
Sunt câteva locuri în care aş vrea să mă pot teleporta constant. Pentru puţin timp, măcar cât să gust o linguriţă de amintiri la faţa locului. Nu mă gândesc să compar intensitatea cu cea a dorului de oameni. E ciudat cum au individualitate, dar parcă dorurile se întrepătrund. Oricum, mi-e dor şi de locuri sau de oameni luaţi separat. De prieteni dragi şi de locuri prietenoase.
Who is knocking?
Exista locuri si exista oameni..., dar putini stiu si pot sa aseze in cuvinte, ca in recipientele de sticla rara, fragranta acestora. Tu ai darul de a ademeni parfumul timpului trait a doua oara!
RăspundețiȘtergereDa-ne mai multe detalii, Iul. Ne tii in suspans. Ce locuri, ce oameni?
RăspundețiȘtergereLa Fee, seria "exista" va continua. Sper. Parfumul timpului trait a doua oara are o aroma dubioasa. Dau un vin fiert pentru parfumul potrivit la momentul potrivit.
RăspundețiȘtergereRox, e ca si cum mi-ai cere CV-ul personajelor din povesti:P Locuri vazute, oameni cu care m-am intersectat la un punct spre o linie:D
Să-ţi fie dor cu lumină, cu bucurie.
RăspundețiȘtergereŞi lucrurile se vor aşeza singure, ai să vezi. De unde ştiu? Fiindcă asta li se întâmplă întotdeauna oamenilor buni.
:)
Copilă blondă, să-mi fie cum zici, deşi aş prefera să nu fie cazul.
RăspundețiȘtergereAmin! Şi cu aşezat şi cu oamenii buni:P
Chiar ieri am primit un telefon de la cineva odata drag mie. Imediat am revazut locuri, momente, imagini... Am vrut sa scriu ceva pe tema asta dar nu am gasit cuvintele chiar potrivite si citind articolul tau mi-am dat seama ca asta era...
RăspundețiȘtergereIulia, am plecat cu umbreluta! Sa ma astepti!Caut un loc si un om. Am inceput intai in mine cautarea lor!
RăspundețiȘtergereCasa cu Nuci, cred ca exista momente propice pentru genul asta de doruri, desi ele sunt in noi. Doar ca, deseori, suntem prea surzi. Totusi, mi-ar placea sa le suprim prin intamplarea lucrurilor si intalnirea oamenilor:P
RăspundețiȘtergereLa Fee, nu plec nicaieri. Iti urez cautare fericita si regasiri cu bucurie.
Asa sa fie! Lerui-ler!
RăspundețiȘtergereDor de locuri?... Hm, sunt puține. Mi-e mai dor de oameni pentru că, împreună cu ei, locul nu are decât valoare de suport. Sunt locuri de care mă leagă zeci de oameni, altele în care doar cu un om am pătruns. :) Dar da, mi-e și dor de locuri. Ai scris așa frumos!
RăspundețiȘtergereEu venisem cu urarea și m-am luat cu... comentarea :D
Sărbători liniștite, călduroase și pline de zâmbete să ai! Să ne auzim cu bine într-un an mai reușit decât toți ceilalți la un loc!
Cu gânduri bune!
Andra, da, sigur ca locurile legate de oameni sunt ceva mai numeroase decat locurile privite individual. Dar, ma gandesc, uneori e mai usor de recompus frumosul prin aflarea ta in locul respectiv. De-acolo dorul. Iar oamenii sa-i tot vedem, oriunde, numai sa implinim dorurile. Ah, daca as avea o bagheta magica:)
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos de urari! De liniste, caldura si cel mai tare an sa ai si tu parte! ;)
Undeva între doua ficţiuni,acolo unde omul sã poatã fi exprimat printr-o casã, casã care sã fie mai vastã decât o ţarã închisã la minte? Acolo ?
RăspundețiȘtergereDaca intre doua fictiuni se afla o realitate in care sufletul omului e un camin/o casa nu neaparat vasta, cat cuprinzator/oare si senin/a, da, si acolo.
RăspundețiȘtergere