23.12.2011

Există urări


Cuvintele de mai jos sunt scrise pe bâjbâite într-o seară cu o lună înfometată care înghiţea brazi. Lumina era insuficientă pentru scrijelire, dar am descifrat ulterior. Pacea locului era exemplară şi contagioasă pentru suflet. Se voia o descriere, dar realizez că se poate converti într-o urare şchiopătândă faţă de cele din categoria „fieca”.
Există locuri din care nu mai vrei să pleci pentru că te inundă energia lor şi senzaţia de linişte care îţi înmoaie toate particulele. Acolo unde timpul stă, depărtarea de cotidianul bolnav e irelevantă, iar semnalul telefonului inexistent. Locurile în care, chiar ştiindu-te absolut deconectat de lumea ta, eşti pur convins că nimic rău nu se poate întâmpla în lipsa ta, aşa că nu te zgândără că lipseşte ultima liniuţă de reţea. Căci reţeaua e formată din tine, copaci, stânci, iarbă, cer şi oareşce meditaţie. Zăpadă, după caz şi preferinţe. Acolo unde vântul bate ferit de răutatea din oameni şi din afara lor. Acolo unde e posibil să ardă trufaş un foc într-o sobă cât să-ţi încălzească sufletul răcit pe pământ. Acolo unde apa are poveşti şi mâncarea capătă gust. Acolo unde poţi fi tu fără chingile autoimpuse de supravieţuirea în realitate. Unde aerul e tânăr şi suficient. Unde toate iţele par a avea sfârşit şi descurcare, iar viaţa un minim de sens. Ah, măcar un minim.

Într-un loc de genul sper să ajung din nou, curând, unde „curând” nu are interval definit, dar începe fix în acest moment. Măcar să ţin în braţe speranţa asta cu credinţă în minuni ataşată, căci logica şi realitatea vorbesc în alte limbi. Într-un asemenea loc vreau să ajung prea foarte des in 2012. Care, fie vorba/promisiunea cu/faţă de mine însămi, îmi va fi cel mai superbun an. Bun, deci la fel îţi urez şi ţie: să te prindă convenţionalele serbări-sărbători într-un loc asemenea dacă ţi-o fi cu plăcere, iar 2012 să ningă cu ocazii şi binecuvântări de astfel de locuri. Oamenii pe care-i vrei şi care vor să fie incluşi în locuri, în drumul spre, în suflet şi în atmosferă.

6 comentarii:

  1. Si mai ales cu "oamenii pe care ii vrei si care vor sa fie inclusi in locuri, in drumul spre, in suflet si in atmosfera". Ca nu sunt sarbatori sarbatorile impuse, asa cum nu iubim iubirile impuse si, mai ales, nu iubim si nu suntem iubiti doar pronuntand cuvantul. Odata pronuntat, iubirea era deja acolo!
    Asa si cu sarbatoarea. Daca un loc, un om, un timp exista in tine, ele sunt de mult timp sarbatoarea ta si nu trebuie sa astepti Craciunul sa te bucuri de asta, fiindca daca toate acestea sunt in tine, Craciunul e in fiecare zi.
    Sunt momente cand cotidianul pare sa ucida ocazia si esti nefericit. Dar, vorba lui Exupery, "nu exista ocazii pierdute..."

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, La Fee, mai ales;-)
    Exact, sarbatoare ar trebui sa fie in noi in fiecare zi. Ar trebui...
    Exupery continua vorba asta?

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, zice ca daca nu ai fildes, sa cioplesti o piatra! :) Asa zicea cand a scris Citadela, apoi, indragostit fiind de o necunoscuta, i-a mai trecut. Sper ca a si regretat ca spus asa! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Sarbatori fericite si tie, Iul, si fie ca dorintele tale cele mai fierbinti sa ti se implineasca in momentele si in locurile pe care ti le doresti tu.

    RăspundețiȘtergere
  5. Mladita de simtire si vulcan de iubire, sa primesti tot ce iti doresti in fiece zi si noapte a vietii tale. Te sarut pe sufletel, copil cu inima mare.

    RăspundețiȘtergere
  6. La Fee, o sculptura tot iese, dar probabil ar trebui sa nu incetam a ne dori materie prima de fildes. De ce speri sa fi regretat?
    Rox si Irina, amin si la dorinte implinite si voua!
    Irina, vulcanul da sa se stinga sufocat cu propria-i lava.

    RăspundețiȘtergere

Ai o părere şi-ai vrea s-o expui

Până acum au fost pe aici