13.05.2011

Cine a inghitit primavara?

As vrea sa zbor, dar nu-mi gasesc aripile. Nici increderea ca mai am vreun titlu de proprietate asupa lor.
A inflorit liliacul.
Lalelele ma privesc colorat mirate cand le apar in drumul catre frumos. Zambilele mi-au maturat spiritul cu betia lor. Magnoliile au trecut nesimtitor ca ielele dupa o noapte de vara. 
Vine verdele tumultos, renascut, viu. S-ar duce si frigul, ar pleca impreuna cu vantul daca ar avea unde.

Vino sa ma iei de mana, primavara! Du-ma in ceruri albastre, langa soare. Apoi ia-ma in regatul tau si lasa-ma sa visez ca imposibilul meu va fi atins mai devreme decat imi vor creste noi aripi. Sper ca domnesti departe de departe, dar aproape de cald si de casadelemn.
As vrea doar un sigur lucru: sa vina o primavara cu renasteri...

2 comentarii:

  1. Dragă Echinocțiu,
    Mi-am luat inima in dinti sa iti scriu abia acum, dupa ce am despodobit nenumarate romanitze de petale, cantand: sa ii scriu, sa nu ii scriu, amintind de acel :ma iubeste, nu ma iubeste…
    Azi, m-am hotarat sa consider ca ce ai scris poate fi si pentru mine, ca asa sunt fetele. Nu conteza cui ai scris, conteaza in cine ai vibrat. Si ai vibrat.
    La inceput, ca o coarda de violoncel ce nu mai fusese intinsa de capodastru, te-am urat. De ce ? Traiesc de ani de zile alternativ intre copii care nu gusta petala ciresului, ci mai degraba rodul sau, si printre barbati care se gandesc doar la bani, cariere si masini fiabile.
    Te-am urat! Nu putea vorbi cineva de ciresul din sufletul meu in felul acesta. Cum de stiai tu de romanta florii de cires prinsa undeva intre prag si presul oe care se despovareaza drumetii ce vin rar la mine! Cum? Cum? Cum?
    Am plans si am otravit cu o mie de rautati iubirea din mine.
    Te-am lasat sa te odihnesti un pic si te-am cautat iar. Dar pentru ca eu greu ma descurc cu Roza Vanturilor, parea ca te-am pierdut si te-am strigat cu toate ploile din mine: Unde esti? Unde esti? Unde esti?
    Unui bun prieten, ce sta ca mine la raspantii cu mana intinsa, i-am spus: Sirpop! Sa stie macar el ca ma durea in cuvintele tale-petale fiecare sunet si fiecare litera!
    Stii, eu in fiecare primavara am taiat din crengile ciresului, fiindca iubirea din mine prindea contururi de infinit si eram prea mica sa duc de una singura rodul ce ar fi aparut cu fiecare toamna.
    Te iubesc! Cand? Cand? Cand?
    De pe cand iti strigam ca si Luli altadata:"Cucu, a venit primavara!"

    RăspundețiȘtergere
  2. A trecut trist si-un solstitiu si primavara tot cucu.
    Si nici n-am aflat cum si cand...

    RăspundețiȘtergere

Ai o părere şi-ai vrea s-o expui

Powered by BannerFans.com

Până acum au fost pe aici