Revin la scris ca la refugiul unui cel mai bun prieten care mă ascultă terapeutic. Nu zice nimic, dar efectul prezenţei lui e vindecător prin simplul fapt că mă "aud" şi mă citesc. Şi singură îmi pun intrebările apoi. Sau îmi dau raspunsuri, după caz. Rareori se întamplă ambele şi mai rar au corespondenţă.
Azi mi s-a furat bicicleta. Banal, da. Nu era de vreo valoare financiară extremă, deşi frânele pe disc o făceau mai şmecheră decât altele din acelaşi suport de unde a fost luată. Dar era super importantă pentru mine, atât în fiinţa ei (exact, am obsesia ataşamentului faţă de lucruri, nu neg) cât şi în funcţia ei de mijloc de transport care împărţea la trei timpul pe care-l fac pe jos până la orice destinaţie. Şi la doi ploaia cu vântul, căci eram două: ea şi eu.
Aş fi vrut să pot să (mă) plâng ţie. Nu, nu ar fi trebuit să faci nimic, nici măcar vreo glumă despre cum (sigur!) îşi va rupe gâtul şi genunchii hoţul. Nu cred că nu poţi să înţelegi că nu vreau nimic atunci când îţi comunic ceva. Vreau doar să fii. Şi-ai fi fost vocea din telefon care m-ar fi ascultat, dându-mi iluzia că nu sunt atât de singură precum mi se pare. Iluzia, da, ca orice iluzie, deci nefondată şi efemeră, dar cu o rădăcină în realitatea mea întârziată. Însă tăcerea ta îmi dă senzaţia că ai dreptate: e mai bine să arăţi că nu-ţi pasă, decât să pretinzi opusul, dar să te doară fix in ce stai.
Bate incredibil vântul. Mişcă ferestrele, mută copacii, omoară frunzele, rupe iarba. Şi parcă bate prin mine şi fluieră a pustiu. Vreau să mă trezesc în stare solidă, cum eram odată.
cunosc sentimentul atasamentului de lucruri, imi pare rau pt bicla ta :(
RăspundețiȘtergeredar nu esti singura, daca o ureche nu stie sa te asculte, sigur exista alte 10 care te cauta pt a te asculta. primeste-le la tine si nu le ignora...:)
Poate o sa ma apuc sa colectionez urechi atunci, nu e rea ideea ta.
RăspundețiȘtergerePS. ai intentionat s-o dai in poezie sau asa a iesit?
Hoțul o să își fractureze penisul în spițele bicicletei și apoi o să o aducă înapoi. The bike will return to his master! :)
RăspundețiȘtergereNu pot decat sa-i urez sa si-l fractureze! Si pe ala. Totusi, ar fi posibil dpdv anatomic? Bine, si daca nu e posibil, sa se faca o exceptie pentru el.
RăspundețiȘtergereGandurile bune are no longer needed.
poezie fara intentie, doar stii ca romanul s-a nascut poet :))
RăspundețiȘtergerenu e fractura propriu-zisa (in general, fractura se foloseste pt oase), dar se accepta termenul asta. Deci dpdv anatomic, se poate rupe penisul. O sa iti confirme hotul >:)
RăspundețiȘtergereRoxana, nu ştiu cum de românul meu s-a născut prozator.
RăspundețiȘtergereAndreea, după cum spuneam mai sus.
"e mai bine să arăţi că nu-ţi pasă, decât să pretinzi opusul"
RăspundețiȘtergereDă-mi voie. Uneori, oamenii au nevoie să fie învăţaţi cum să reacţioneze. Pe limba noastră.
Bărbaţii nu sunt ca femeile. Mama ar vrea ca tata la fiecare îmbucătură să se minuneze cât e de bună friptura. El zice prima dată şi crede că ea a înţeles. Şi e aşa de-o viaţă. Şi nu înseamnă că nu-i pasă.
În altă ordine de idei, cred că e semn pentru mine că am citit postul ăsta al tău astăzi, nu ieri, nu alaltăieri. Of. Scrii foarte frumos.
Uite că la asta nu m-am gândit, dar cred că uneori e târziu, iar alteori nu merge să-i faci pe oameni să recţioneze pe limba ta. Sau n-am găsit eu pârghiile...încă.
RăspundețiȘtergereCredeam că sunt singura nebună contemporană care dă semnificaţii:) Ţi-a fost semn pentru ce anume? Adică nu divulgam, dar măcar e ceva de bine? Of, de acord.
Îţi mulţumesc, te mai aştept pe aici.
Nu, nicidecum de bine. Nu mi-a fost furată bicicleta, însă mi-a fost oferită tăcerea. Pardon, indiferenţa aia de care vorbeai tu. Că tăcerea lăsată la celălalt capăt al telefonului ar fi fost ideală.
RăspundețiȘtergerePăcat ca nu s-a inventat leac la indiferenţă... De fapt, eu aş vrea să găsesc formula indiferenţei la indiferenţă căci prea mi-e dor şi de o tăcere in telefon.
RăspundețiȘtergereAm să îti amintesc faptul că în orice stare de agregare te-ai afla, important este că ești tu și că, undeva sub soare, altcineva care iți corespunde întru totul te așteaptă în starea de agregare care să corespundă felului tau de a fi. E trist că până se regăsesc cele două stări, fac atăta risipă, încercănd amalgame imposibile, prin natura împrejurărilor.
RăspundețiȘtergereSi cum te poti reincrede in starea asta dubla de agregare? Ma gandesc totusi ca oricat de impartita la doi ar fi ea, solidificarea tot nu face bine, iar in stare lichida nu se ajunge decat la temperaturi prea inalte...
RăspundețiȘtergere