Să ne-nțelegem: nu îmi place
cuvântul leapșă, nu-mi place jocul leapșa, nu dau și nu primesc așa ceva pe
spațiul sacru al jocului meu virtual-bloggeristic.
De curând, nu știu ce premii
liebster, libster, ceva în zona asta, s-au acordat între cei ce-și dau cu
parerea și condeiul pe ici, pe colo. M-a nominalizat și pe mine prietena La Fee
și mi-a adresat o invitație, deci nu cuvantulscârboscareîncepeculiteral. Cum
mi-am făcut cu greu timp și urneală de a scrie în ultimele 3 luni, am zis că e
pretext bun să mă pun pe treabă. (Da, poveștile sunt în cap și-n viețile
oamenilor, poate prind curând timpul să le aștern și public). Așadar, există
niște întrebări pe care La Fee le adresează, iar eu voi răspunde cât pot de
cuminte, conform principiului I dont have a dirty mind, i have a sexy imagination. Deci,
1.Crezi în zâne?
Sigur, tot ceea ce credem poate
deveni realitate:-)
Și am zâna mea, e clar...
2.Definește sintagma “clipe magice”?
Clipele în care uiți cine ești și
ce faci, știi doar că ești și o maximă voluptate îți inundă sufletul, mintea,
trupul. Nu neapărat în ordinea asta. Deasupra norilor sunt cel mai ușor de
obținut.
3.Ce dorință ai vrea să îți fie împlinită de o zână?
Să pot să înțeleg. Diversele și
diverșii.
4.Ai avea curajul să umbli o zi întreagă îmbrăcată în hainele
unui personaj basmic? Care anume?
Sfânta Vineri. Că tare mai era
înțeleaptă. Sau ielele că astea se îmbracau sumar sau deloc. Ar fi o provocare
de umblat așa despletită. Ah, pardon, ielele nu sunt în basme.
5.Care a fost basmul preferat?
Habar n-am. Probabil viața reală
în măsura în care Binele reușește să învingă în lupta cu Răul. Deci, n-am.
6.Inventează un titlu de basm!
BASMUL
7.Creează scheletul epic al basmului tău (5 momente esentiale).
Eroina se naște, eroina se bucură
de copilărie fără să vrea să ajungă mare, eroina întâlnește mai mulți eroi, dar
degeaba, eroina acceptă un erou după studii îndelungate asupra probabilităților,
călătoresc și văd câte-n lună și-n stele, apoi luptă împreună împotriva
aplatizării, plafonării, din patru mâini ajung la șase sau opt sau zece, iar la
78 ani eroina și eroul se țin de mână și-și zâmbesc. Câte momente mi-au ieșit?
8. Ce obiect magic ți-ar plăcea să deții?
Un căluț călător în timp, o
veveriță rozătoare de remușcări, regrete, unghii, o balanță luatoare de decizii în
locul meu. Măcar unul dintre astea trei.
9.Dacă ai fi Fantaghiro, ai alege ușor dacă să rămâi cu Romualdo sau cu
Tarabas? Dacă ai fi unul dintre cei doi prinți (Lumina și Întunericul) pentru
ce ai alege-o pe Fantaghiro?
Problema alegerilor m-a preocupat
îndelung, dar acum nu vreau să o mai aprofundez, aleg de fiecare dată altfel și
nu mă mai interesează ce-aleg alții. Deci, întrebarea mă depășește.
10. De ce îmi citiți blogul?
Că-mi place să te citesc, că
te-am rugat să-ți faci ca să nu mai stai în chirie, că poveștile tale sunt
altceva în peisajul fad. Îmi place aroma lor de o epocă în care aș vrea să ma teleportez câteva zile.
11. Ce vă e drag la mine?Ce vă displace în ce mă privește?
Cultura, inteligența, erudiția,
sufletul, ochii, intuiția, bucuria, dăruirea, voluptatea conversației. Am zis sufletul, da? Nu-mi place când te preocupi și
chiar stresezi de ce spun niște măști virtuale despre ceea ce ești tu în
realitate. Dar știi asta deja. Și puțin mai pe lung :)
În concluzie, bine-am revenit după ce am șters praful pe blog!
Mulțumesc, La Fee, pentru că m-ai pus la treabă și mulțumesc timpului meu că s-a construit cât să, precum și chefului meu că și-a făcut timp și poftă. Sau invers.
Keep smiling!
Draga Iulia,
RăspundețiȘtergereSunt fericită că ai luat în serios invitația mea. Cred că tu știi cel mai bine că eu guvernez o lume cu totul magică și că abia am timp de toate cele. Totuși, când am primit, la rândul meu, acest premiu/ invitație, l-am tratat cu toată considerația, fiindcă am fost nominalizată de oameni pe care ii respect, in primul rand. Desigur ca nu am vrut sa fac din asta un capat de tara.
M-am bucurat mult ca mi-ai raspuns! M-a bucurat ca ai fost asa de prompta! Ca eu insemn ceva pentru tine. Si tu insemni mult. Tu stii doar ca nu incetez sa ma minunez si sa multumesc pentru grija pe care mi-ai purtat-o tu si inca vreo cativa prieteni din virtual. Prieteni sinceri, autentici, nu de complezenta, nu de conjunctura sau din obligatie, sau din nevoia de a creste sau de a descreste intr-un clasament.
Ma bucur sa aflu ca scrii din nou. Iar tu stii sa scrii! Intr-un mare fel. Abia astept!
M-ai facut sa plang. Am plans cateva lacrimi frumoase de duiosie, de bucuria de a insemna catusi de putin pentru cineva. Tu stii ca nu sunt magica deloc, dar mai stii si ca de dragul unor oameni frumosi, m-as vrea magica de tot!
Iti multumesc, Iulia. Cat de putin ii trebuie omului sa fie fericit!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereSunt, sau mai bine zis eram pana sa citesc aceste frumoase randuri, intr-o stare sufleteasca pe care n-as vrea s-o aiba nimeni. Ca de obicei aceste randuri magice m-au facut bine! N-as avea acum rabdarea si concentrarea sa citesc ceva mai lung.Atat cat e imi place si imi face bine!,,Cat de putin ii trebuie omului sa fie fericit!"( sa nu fiu acuzat de plagiat) Multumesc!
ȘtergereDraga mea La Fee, bucurie sa fie ca ai aflat toate astea si ca ai lasat lacrimi bune cred si sper:)Stii ca a fost cu drag(i):P
RăspundețiȘtergereMarian, iti doresc sa te gaseasca starile mai bune, cele mai bune. Si sa mai gasesti alinare in randurile mele. Cat de putin, da, dar noi suntem in orbi in goana pentru mai mult:)