Pe două roți pe mai multe dealuri argeșene

Tura asta e din 2015, septembrie. Scriitura tot cam de-atunci. Am ajustat doar ici-colo. Să rămână în toamna trecută.

    Mi s-a făcut poftă să scriu. Teribilă. Dar nu ficțiune. Ceea ce trăiesc acum e mai puternic decât orice aș fi putut inventa. Așa că va fi relatare.

    Plec seara să zbor pe două roți. Șoseaua e dreaptă-dreaptă. Exclusiv din punctul de vedere al traiectoriei pentru că, fără atenție sporită, am mari șanse la șanț.  După câțiva kilometri lejeri, depășim un biciclist afumat care făcea labirinturi. Sau încerca să iasă dintr-unul. Nu cel din mintea lui. La încă vreo sută de metri ne depășește un altul cu o semi-cursieră. Mă uit cu stupoare la Alexandra vrând să ghicesc dacă și ea e surprinsă de îndrăzneală. Da. Nici noi nu eram melcișori. Pe la căminul de la Capul Dealului niște tineri comentează ceva cu mămăligă, probabil de la tricoul meu Mămăliga Warriors.

-               Cred că vor mămăligă, mă avânt eu.

-               Daaaa, direct de la tine de pe piept, mă încurajează Alexandra.

Nu ne terminasem porția de hlizeală când vedem biciclistul nr. 2 aplaudând la trecerea noastră. Triumfal. Regal. Suntem prințese pe două roți. I-am zis că aplauzele le merită el pentru rapiditate. N-am auzit replica, dar părea simpatic. Nici urmă de libidoșenie în manifestări. Mai rar.

Virăm la stânga de unde începe zona rurală, deși suntem cu totul în municipiu. A pătruns toamna pe toate străzile. Au aroma ei impregnată, întreruptă doar de venirea vacilor de la islaz. Cu aroma specifică și-n formele consecvente pe asfalt. Unele ni se lipesc inevitabil de cauciucuri. Continuăm printre oameni și vaci, vii, copii cu triciclete, miros de fructe, struguri și fum. Se termină asfaltul, ajungem la drumul cu circulație închisă, teoretic. Înaintăm până la o proprietate îngrădită ce are stupi din lemn nou pe care l-aș fi adulmecat. M-am abținut.

Apicultorul era pe lângă rulotă.

-                    Bună seara! Aveți albine?

-                    Bună! Daaa, sunt câteva.

-                     Și sunt simpatice?

-             Depinde din ce parte privești. De la voi, dincolo de gard, sunt, da. De la mine, nu prea. Oricum, mai simpatice sunteți voi cum urcați pe lângă biciclete.

Muhahahaaa, ne dat de gol. Spiritual apicultor.

Livada din dreapta pare părăsită. Probabil nu lezăm pe nimeni dacă ne înfruptăm din două-trei-patru-cinci prune care ne așteaptă aglomerate pe ramuri.  Savurăm admirând pădurile. Una-n stânga, una-n dreapta, una-n față, peste vale. Binecuvântat loc. Alexandra remarcă ușoara schimbare de colorit.  Eu remarc frigul. Dați-mi vara-napoi! Cerul trimite o lumină gălbuie spre zări. Avem un ochi de soare aproape de apusul căruia i-au pus norii baricadă. Ne prind niște idei raționale legate de lăsarea întunericului tocmai când agreăm ce loc frumos de uitat la stele, boală de care suferim amândouă. Mda.

Drumurile din livezi se întâlnesc cu cele de la baza pădurii, continuăm pe undeva, ajungem la intersecții, decidem. Ne oprim doar când surprinderea a doi ochișori maronii fix ca-n carte e mai mare decât a noastră. În felul ei, căprioara ne întreabă ce căutăm pe acolo. Ne blocăm și noi cu răspunsul între dinți. Pleacă în salturile specifice, zici că sare câte-un foc la fiecare ”pas”. Țop, apare și puiul având, la rândul lui, nelămuriri. În lipsa reacțiilor noastre, ne studiază, apoi țop-țop ori doi și intră în profunzimile locului. Bun. Siderate, reîncepem pedalarea. Frumoase căprioare are Argeșul. Altă intersecție și indicator cu ”pășunatul interzis în livezi”. Ajungem fix la locul pe care-l căutam, dar la care eu venisem mai demult pe o altă variantă. Imediat ce dăm de luminiș, apare asta (Copyright Alexandra):

Cu remarcile referitoare la calitatea lentilei, mult mai slabă față de ochiul uman. Dar putem extrapola. Făgărașul demn, releul și restul de pixeli. Pauză de admirat. Expiră, inspiră, expiră, inspiră. Cele mai frumoase dealuri, cea mai cea împărăție. Deja coborâtul pe lângă bicicletă (copitele vacilor lasă urme de nepedalat pe alocuri) și frigul de apoi nu au mai contat. Am fost, am văzut, am simțit, ne-am încărcat.

Mulțumim, Univers cu dimensiuni, culori și energie.