29.10.2012

A 2012a VARĂ

A venit vremea să fac restrospectiva verii, așa cum am făcut-o și aici pentru 2011. Se pare că reușesc să mă țin de propria tradiție și că pot dezvălui învățăturile verii ce-a trecut. Cum vara trecută a fost mai mult o teorie și a fost despre cuvinte, 2012 mi-a oferit o vară bestială, ușor mai practică, despre oameni. Oameni noi, oameni vechi, oameni dragi, oameni pe care i-am revăzut după milenii, oameni pe care nu i-am (mai) văzut, oameni pe care invariabil i-am studiat, oameni cu care am avut discuții senzaționale. Normal că ei sau ideea mea despre ei a fost destul de influențată de locuri. Iar vara asta am avut parte de de cele mai multe și mai diverse locuri, în majoritate la altitudine mintală.
Reușesc să rezum învățămintele la niște puncte, liniuțe sau așa, dar nu ajung să rezum încă oamenii la nimic. Pentru că sunt mai complecși decât poate cuprinde o minte. Niște puncte vor avea sintagma ’există oameni’. Mă gândesc să înlocuiesc pe ici pe colo cu termenul ’personaje’ pentru a evita repetiția și poate pentru a le evidenția caracteristica de jucători de roluri. Ca și alte dăți, unele lecții sunt general aplicabile în timp ce altele sunt valabile doar mie. Deci, să vedem cu ce m-am îmbătat de știință în vara lui 2012:

  1. să nu cred decât în prezent și în ce îmi oferă el. Da, putem lupta pentru un viitor luminos și ne putem gândi la el în măsura luptei, dar aceasta se duce doar în PREZENT;
  2. să nu fac promisiuni înalte și să nu le cred pe-ale altora. Omul este esențialmente imprevizibil, iar circumstanțele esențialmente variabile îl ajută să fie așa. Unele promisiuni pot să nu mai fie valabile în alte împrejurări. Numai un om de o infinită onoare le-ar respecta indiferent de circumstanțe. Ceea ce e admirabil. Însă, când vine vorba de fapte mari, la un timp după, chiar și cel mai om de onoare, ajunge să regrete că a fost așa. Poate doar în adâncul sufletului lui. Toate astea se leagă cu punctul anterior. Nu pot să promit decât prezentul și nu pot să accept promisiuni referitoare la mai mult decât atât. Știu, e posibil să extrapolez prea tare.
  3. există personaje ale căror frici depășesc orice altă emoție, orice alt sentiment, inclusiv iubirea. De evitat.
  4. există oameni pe care interesul pecuniar și grija confortului călduț îi fac să calce în picioare tot, chiar și propriul suflet și ceea ce simte el mai de preț. Apoi tot ei sunt victimele. După propriile considerații, ale lumi rele, după mine, ale lipsei curajului de a trăi și de a se bucura de ceea ce simt, fără frâne inutile, și nu de ceea ce au în buzunar. Trăirile înalte nu sunt pentru ei, la fel cum zborul nu e pentru găini. Și ele au aripi, dar...
  5. după cum citisem pe tablourile unui amic designer, paranoia is a skill. Iar uniele personaje o folosesc ca atare.
  6. fericirea e mai degrabă o sumă de momente mici din punct de vedere temporal, dar mari din punct de vedere sufletesc decât o continuă letargie cu un zâmbet tâmp pe față
  7. chiar și zilele cețoase pot să ofere perspective magice. Trebuie doar să știi unde să privești și cu ce deschidere. Sau să înveți să faci asta.
  8. există oameni frumoși (la trup și suflet mă refer) peste tot, doar că sunt adânc îngrămădiți printre mediocri. Esențialul e că există. Cu și lângă oamenii frumoși se curcubeiază viața. Să-i ținem!
  9. există personaje frumoase la trup și chip pe care o trăsătură de caracter le urâțește și îmbătrânește teribil. Cred că unele nici măcar nu-și dau seama că de acolo le vine. A se citi împreună cu punctul 4 de mai sus.
  10. există oameni care nu spun nimic, dar reușesc prin simpla prezență să te facă să te simți magnific. Ăștia sunt tare valoroși, cum le este și energia pozitivă din jur. De păstrat. La fel, există personaje care te pot inspira. Creativ sau pur și simplu să trăiești mai frumos.
  11. există atâția oameni handicapați sufletește. Unii judecă mai des decât respiră. Mi-ar plăcea un detector care să mă ajute să stau departe oricât de interesanți mi-ar părea.
  12. există personaje care au nevoie de vindecare de o viață ruptă în mii de cioburi. Însă e nevoie de acordul lor total, nu de principiu, fiindcă, altfel, după ce, cu strădănii, s-au lipit 7-8 cioburi prin contribuția ta, te trezești că dau din mâini a revoltă că vor să fie lăsați să se descurce singuri sau măcar să încerce să se managerieze în lipsa altor prezențe umane. Lăsați, vor ajunge să dubleze numărul cioburilor. Nelăsați, vor zgâria cu cioburile lor.
  13. să nu ofer timpul meu unor oameni pentru care sunt nu timpul valoros, ci puținul timp liber sau chiar n-amtimpul. NUNUNUNU! Eu cred că timpul nu există, timpul ni-l facem. În funcție de priorități, clar. Așadar, dacă eu îmi fac o prioritate, ar fi bine și să fiu una. Iar nu mai puțin decât atât.
  14. unele lacrimi trebuie să curgă, așa cum unele cuvinte trebuie să tacă. Cuvintele pot face răni diverse, multiple și urâte, așa încât e mai bine să închizi gura decât să deschizi rana.
  15. trecutul trebuie să rămână unde îi e locul, adică în spate, indiferent de numărul de la mașină sau de culoarea ochilor. Mai ales dacă e amar, nu-l chema în prezent. Universul are o uimitoare capacitate de a antrena energiile, chiar și pe alea debitate de mintea ta. Or, când îți vine să chemi ceea ce ar trebui să rămână NUMAI experiențe, amintiri& restul, mai bine-ți dai o palmă și strigi la tine ’ÎNAINTE, nu înapoi’. Astfel eviți să respiri în același spațiu cu sufocantele sau să nimerești în parcare cu trecutul, chemat de prea multe gânduri ce i s-au consacrat.
  16. o casă nouă poate însemna o viață nouă. Dacă știi cui îi deschizi ușa și pe cine lași să intre. În caz contrar, viața nouă poate să păstreze otrăvurile vechi, drogurile trecutului și nebunia ființei ce ai fost, dar nu mai vrei să fii.
  17. există personaje care se răzgandesc foarte rapid chiar și în privința câtorva esențiale de viață. Păcat e că antrenează și pe alții în hora gândirilor și răzgândirilor.
  18. trebuie să mă feresc de personaje care mă vor în visurile lor, dar care nu vor să se vadă în visurile mele și nu cred în ele. E cel puțin periculos.
  19. există tot felul de oameni, dar numai pe unii trebuie să-i ținem aproape, atât cât putem, fiindcă, de multe ori, nu depinde de noi depărtarea fizică sau sufletească. Dacă suntem pe-un drum, ceilalți ne însoțesc doar o bucată din el, indiferent că ne place sau nu.
  20. și există oameni care ne ajută să zâmbim cu tot corpul. Deci, keep smiling :)
 Tu la ce puncte simți similar legat de oameni pe care i-ai întâlnit cel puțin o data-n viață?
Foto

6 comentarii:

  1. Am citit si am recitit! Ai un dar de a pune lucrurile in ordine, de da forta cuvintelor nu de dragul unei scriituri, ci de dragul adevarurilor din spatele cuvintelor. Foarte bine ca ai scris. Foarte bine ca am citit! Am sa iau unele panseuri la mine in suflet si in minte. Poate invat si eu ceva! Cling!

    RăspundețiȘtergere
  2. Iulia, care mereu se perfectioneaza :) Eu nu prea mai am ocazia sa cunosc oameni noi, iar pe cei pe care ii cunosc nu-i las sa se apropie prea mult...imi place sa-mi pastrez aceiasi prieteni de odinioara

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos si volputos simtit si analizat. Desi sunt om in toata firea am de invatat de la cei atat de mai tineri decat mine. Asta ma imbogateste si imi alunga singuratatea.
    Tu scrii rar dar simti meteoric.

    RăspundețiȘtergere
  4. Rox, fără ironie, fii tu dintre aceia care învață din greșelile altora :) Că vor veni ocaziile și pentru oameni noi sau pentru confirmări din partea celor vechi.
    Irina, cu bucurie. Care caracteristici ale meteoritilor ar trebui sa le retin? :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Luminezi si ramai. Si e mai mult decat pare.

      Ștergere

Ai o părere şi-ai vrea s-o expui

Până acum au fost pe aici