09.10.2010

Rezumat maxim subiectiv

Anul trecut, cam in aceeasi perioada, faceam un rezumat al verii la capitolul lucruri dobandite in cunostinta si constiinta. Vara 2010 n-a fost atat de productiva din punct de vedere profesional, insa, personal, am mai invatat cate ceva. Vreau sa enumar, poate-mi fac o traditie din a vedea pragul de sus… Inainte, o precizare: la mine vara are lungimea lui verde, deci aprilie-mai pana in septembrie-octombrie. Asadar, am invatat ca:

1. daca asteptarile tale sunt mici, putine sau macar medii, ai sanse sa fii suprins atunci cand se intampla de bine, poate de prea bine. In sens invers, asteptarile mari cauzeaza deceptii (nu in sens dramatic, evident) proportionale cu adancimea lor.
2. atunci cand nu stii ce sa te faci cu cineva, gandeste-te doar ce te-ai face fara. Imaginatia poate sa dea raspunsuri de care ne-ar fi frica altfel.
3. unul din primii pasi spre acolo nu e ca tu sa treci peste orgoliu-ti si sa-l iubesti simplu, acceptandu-l cum n-ai mai acceptat pe nimeni, in goana absurda de a schimba ceva, putin, la fiecare dintre cei ce-au fost. Unul din pasi e ca el sa vrea sa fie iubit… long way to go. Si sa nu mai ridice infinite probleme abstracte. Daca “a vrea” se inmulteste cu doi, rezulta cel putin o cale. Si se poate aplica si la feminin, clar.
4. [legat putin si de pct 2] nu realizezi importanta ta pentru unii oameni pana cand nu pleci. Mai mult timp, mai departe. Si in sens invers e valabil. Nu-ti dai seama de intensitatea la care exista pentru tine cineva pana cand nu se indeparteaza, la propriu sau nu. Si am experimentat in ambele directii. Dinspre ceilalti, recent, am fost suprinsa pozitiv, dinspre mine a fost trist sa aflu cum e.
5. timpul vindeca doar unele doruri. Altele sunt de nesters. Timpul aplica doar o dara cenusie pe deasupra lor, dar ramane acolo un strigat de culoare care nu dispare si pe care-l purtam in noi in fiecare clipa, de multe ori fara sa fim constienti de asta. Pentru ca ne ocupam mintea si timpul. Intentionat. Insa, cand auzim urletul, revin toate aici.
6. ironia si fratele ei mai mic, dar la fel de acid, misto-ul, nu inseamna neaparat nepasare. Deseori, fiintele umane folosesc aceste instrumente la o scara larga pentru a scrijeli intr-o constiinta ca nu ii intereseaza, cand, de fapt, vor doar sa mascheze o revolta pe care nu ar afisa-o niciodata. Sau doar un regret, o parere de rau. Inca n-am aflat daca asta nu e si o forma de a te convinge pe tine ca nu-ti pasa.
7. exista barbati inteligenti care prefera femei sub nivelul lor. Din mai multe puncte de vedere. Si da, mai putin inteligente e inclus. Probabil undeva, in adancimea fiintei lor, nu se simt in pericol langa o asemenea “ea”, au o oarecare siguranta ce le-ar lipsi in alt fel de relatii. Doar ei stiu de ce. Sau semenii lor. Nu am reusit sa cuprind mecanismele, doar am observat si s-a confirmat cand ea a indraznit sa zica ceva. Sau in clipa in care l-am cunoscut pe el-ul ei. Uneori, ele realizeaza cat sunt de norocoase. Si atunci cand, desi nu prea inteleg nimic, un al X-lea simt le spune ca zona are unde mai inalte decat ale ei, fac un gest specific barbatesc: ii cuprind lui mijlocul cu bratul. Usor penibil, dar razbate instinctul, femela care vrea sa comunice apartenenta lui la viata ei. Si daca ar stii ele…
8. unii oameni isi schimba atitutinea doar ca urmare a unui intreg proces de spalare cu idei proprii, amestecate cu fapte trecute cu bine si piperate cu vorbe spuse de tine fara rautati/reprosuri. Iar atitudinea asta nu e explicata, nici acceptata de cel ce-o poarta. Ramane doar sa-ti dai tu seama ca procesul a determinat-o. Si, bineinteles, sa gasesti calea sa afli cum s-au administrat probele ce-au dus la sentinta/decizie.
9. nu toti cei in fata carora poti sta gol sufleteste sunt dispusi la acelasi compromis cu tine. Dar asta n-o afli decat tarziu…
10. autocontrolul chiar poate sa salveze niste aparente. Cand locul, dar mai ales situatia nu sunt in lista ta de preferinte, un zambet larg, primind astfel sarcasmul vietii, e singurul care poate sa te introduca intr-un joc absurd si din care n-ai nimic de castigat. Il practici doar ca sa nu pierzi ceva (era un principiu in drept ca se va da preferinta celui ce incearca sa evite un prejudiciu in fata celui ce doreste sa obtina un castig;). Daca mai e ceva de pierdut.
11. in momentul in care mi se pare ca nu mai am nimic sa-i spun unei persoane cu care am dezbatut tot universul pana la un punct, trebuie sa reanalizez. Poate mai e ceva, dincolo de univers. Oricum, tacerea nu e neaparat un lucru rau. Atunci cand se intampla in viata reala.

Ar mai fi, dar le pastrez. Si astept sa-mi spui la ce puncte te regasesti;-) Sunt curioasa de perceptie.

Aaa, inca ceva. In anumite circumstante, e de preferat sa ne comunicam dorintele. So, let me find my piece of heaven.




Un comentariu:

Ai o părere şi-ai vrea s-o expui

Powered by BannerFans.com

Până acum au fost pe aici