E joi si e tulburator de frig afara. N-am decat un motiv scurt sa ies din casa. Zapada si bunatatile ei nu mai sunt de mult si eu astept primavara, in diverse forme.
Imi scrie ca are fluturi in stomac (el, tocmai el, pe care il credeam daca nu incapabil de a simti asa ceva, cel putin improbabil s-o marturiseasca), multi, mai multi ca minutele ce nu vor sa fuga pana cand apare. In sfarsit, se duce timpul, amortit si el de frigul timpului, si-i vad zambetul intins pe toata fata, pe tot trupul. Are mainile calde in parcarea aceea din Crangasi. Si privirea aia. Garsoniera miroase invariabil a piersici si a stare de prea bine. E oarecum ordine, cum n-a mai fost de ceva vreme. Pentru ca-l asteptam pe CMV. Si el a venit. Atunci. Odata cu el, lumea lui fascinanta, aura lui portocalie, molipsitoare si voluptuoasa, discursul lui usor naucitor. Despre orice. E omul langa care si cu care(da, sesizez cacofonia, dar inca n-am gasit cum s-o evit si nu vreau sa-mi epuizez suflul artistic:) nu ma pot plictisi. Cand nu vorbim radem, cand nu radem tacem si ne uitam uitand de noi. Cand intreprindem activitati serioase (da, se-ntampla), pauzele apar natural cand ne legam de sensuri.
O singura data a venit pentru prima data. Si acea singura data a coincis cu singura data in patru ani cand aveam de-acasa mancare carne free:) Cum sa-i explici lupului ca in padure nu mai sunt decat muschi(nu in sensul de tesut animal, clar) si salata de macrisul iepurelui? Norocul meu ca lupul e un rational simpatic si-ntelege cum e cu vanatul.
Am facut rebusuri pe tricouri si am desenat carari pe harta vietii.
Eh, si a fost cea mai joi, plina de joi, placuta cea mai joi, iar seara ne conversam in nesomn ca ne-a fost ziua prea-plina ca sa putem dormi.
Iar daca ati ajuns pana aici, meritati sa aflati ca CMV nu este CristiMihaiViorel, nici CodrutMarianVasile, ci el, celmaivoluptuos. Acela. Care-mi spune acum cuvinte. Pe care nu le-nteleg, oricate combinatii fac cu grupele mici de neuroni. Si n-am erata la mess. Dar extrag din ele, doar ce pot sa pricep si ce am nevoie: urarile de succes. Pentru ca si succes imi trebuie in a-mi umple viata cu voluptati. Pentru ca el e celmaivoluptuos:))
Keep smiling! It keeps you fit and healthy!
wow, asta da progres...departarea isi spune cuvantul, dar nu realizeaza ca trece pe langa momente si le rateaza, nu le observa? se pare ca nu stie sa fie omul potrivit la locul potrivit, sau poate nu pentru tine. totusi, CMV a facut un pas spre zidul rece pe care l-a creat intre voi. o fi oare o gaurica pe acolo sa te poata vedea?
RăspundețiȘtergereAhh.. ce bine ca mi-ai zis cine e CMV.. credeam ca e Corneliu Madim Vudor!
RăspundețiȘtergereJOI e ziua intalnirilor faste, macar fiindca rimeaza cu DOI!Si mai ales cu pronumele Noi. Sunt, mintea mea, cuvinte ale refacerii androginului. E ca un descantec:
RăspundețiȘtergereNoi
Doi,
Joi!
Nor,
Dor,
Cor!
Rox, tine foarte mult sa nu para omul potrivit:) si cauta numai argumente contra.
RăspundețiȘtergereAlex, noroc intru lamurire.
La Fee, nu cred in intalniri faste. da, rimeaza, dar care Noi? Sau descantecul e pentru generarea de noi Noi?
Ce bine stii tu sa potrivesti vorbele!Poate fi un descantec generator de o noua lume a lui Noi.
RăspundețiȘtergerePai, cand incerca sa se lumineze de ziua, m-am trezit doar eu cu vorbele. De-atunci n-a mai rasarit nici soarele si-am ramas in continuare eu cu vorbele mele, tot un soi de noi, dar cu n mic si iluzoriu. Si tot vorbele mi-au spus ca nu ele fac noi Noi...
RăspundețiȘtergereDa, dar luminatul de ziua aduce soarele de oriunde ar fi el,cat de ranit ar fi el, sa stii!
RăspundețiȘtergere