A 2012a VARĂ

A venit vremea să fac restrospectiva verii, așa cum am făcut-o și aici pentru 2011. Se pare că reușesc să mă țin de propria tradiție și că pot dezvălui învățăturile verii ce-a trecut. Cum vara trecută a fost mai mult o teorie și a fost despre cuvinte, 2012 mi-a oferit o vară bestială, ușor mai practică, despre oameni. Oameni noi, oameni vechi, oameni dragi, oameni pe care i-am revăzut după milenii, oameni pe care nu i-am (mai) văzut, oameni pe care invariabil i-am studiat, oameni cu care am avut discuții senzaționale. Normal că ei sau ideea mea despre ei a fost destul de influențată de locuri. Iar vara asta am avut parte de de cele mai multe și mai diverse locuri, în majoritate la altitudine mintală.

Reușesc să rezum învățămintele la niște puncte, liniuțe sau așa, dar nu ajung să rezum încă oamenii la nimic. Pentru că sunt mai complecși decât poate cuprinde o minte. Niște puncte vor avea sintagma ’există oameni’. Mă gândesc să înlocuiesc pe ici pe colo cu termenul ’personaje’ pentru a evita repetiția și poate pentru a le evidenția caracteristica de jucători de roluri. Ca și alte dăți, unele lecții sunt general aplicabile în timp ce altele sunt valabile doar mie. Deci, să vedem cu ce m-am îmbătat de știință în vara lui 2012:

1. să nu cred decât în prezent și în ce îmi oferă el. Da, putem lupta pentru un viitor luminos și ne putem gândi la el în măsura luptei, dar aceasta se duce doar în PREZENT;
2. să nu fac promisiuni înalte și să nu le cred pe-ale altora. Omul este esențialmente imprevizibil, iar circumstanțele esențialmente variabile îl ajută să fie așa. Unele promisiuni pot să nu mai fie valabile în alte împrejurări. Numai un om de o infinită onoare le-ar respecta indiferent de circumstanțe. Ceea ce e admirabil. Însă, când vine vorba de fapte mari, la un timp după, chiar și cel mai om de onoare, ajunge să regrete că a fost așa. Poate doar în adâncul sufletului lui. Toate astea se leagă cu punctul anterior. Nu pot să promit decât prezentul și nu pot să accept promisiuni referitoare la mai mult decât atât. Știu, e posibil să extrapolez prea tare.

Pentru

Pentru că nopțile zilelor mohorâte de toamnă sunt ciudate, pentru că zilele închise la culoare și la suflet dau vise rupte din realități paralele, pentru că nu toate adevărurile trebuie rostite, unele nici măcar gândite, pentru că azi noapte am fost unde nu mai vreau să fiu, pentru că m-am trezit cu gustul amar al unor imagini, dar și pentru că știu și cred că există soarele, pentru că am încredere și forță, pentru că pot și vreau, pentru că sunt capabilă să îmi fac timp, pentru că mi-au revenit în cap poveștile, cheful de stilou și am regăsit caietul magic, pentru…

However, you will never know...

Niște premii, niște întrebări, niște răspunsuri

Să ne-nțelegem: nu îmi place cuvântul leapșă, nu-mi place jocul leapșa, nu dau și nu primesc așa ceva pe spațiul sacru al jocului meu virtual-bloggeristic. 

De curând, nu știu ce premii liebster, libster, ceva în zona asta, s-au acordat între cei ce-și dau cu parerea și condeiul pe ici, pe colo. M-a nominalizat și pe mine prietena La Fee și mi-a adresat o invitație, deci nu cuvantulscârboscareîncepeculiteral. Cum mi-am făcut cu greu timp și urneală de a scrie în ultimele 3 luni, am zis că e pretext bun să mă pun pe treabă. (Da, poveștile sunt în cap și-n viețile oamenilor, poate prind curând timpul să le aștern și public). Așadar, există niște întrebări pe care La Fee le adresează, iar eu voi răspunde cât pot de cuminte, conform principiului I dont have a dirty mind, i have a sexy imagination. Deci,

1.Crezi în zâne?

Sigur, tot ceea ce credem poate deveni realitate:-) Și am zâna mea, e clar...

2.Definește sintagma “clipe magice”?

Clipele în care uiți cine ești și ce faci, știi doar că ești și o maximă voluptate îți inundă sufletul, mintea, trupul. Nu neapărat în ordinea asta. Deasupra norilor sunt cel mai ușor de obținut.

3.Ce dorință ai vrea să îți fie împlinită de o zână?

Să pot să înțeleg. Diversele și diverșii.

4.Ai avea curajul să umbli o zi întreagă îmbrăcată în hainele unui personaj basmic? Care anume?

Sfânta Vineri. Că tare mai era înțeleaptă. Sau ielele că astea se îmbracau sumar sau deloc. Ar fi o provocare de umblat așa despletită. Ah, pardon, ielele nu sunt în basme.

5.Care a fost basmul preferat?

Habar n-am. Probabil viața reală în măsura în care Binele reușește să învingă în lupta cu Răul. Deci, n-am.

6.Inventează un titlu de basm!

BASMUL

7.Creează scheletul epic al basmului tău (5 momente esentiale).

Eroina se naște, eroina se bucură de copilărie fără să vrea să ajungă mare, eroina întâlnește mai mulți eroi, dar degeaba, eroina acceptă un erou după studii îndelungate asupra probabilităților, călătoresc și văd câte-n lună și-n stele, apoi luptă împreună împotriva aplatizării, plafonării, din patru mâini ajung la șase sau opt sau zece, iar la 78 ani eroina și eroul se țin de mână și-și zâmbesc. Câte momente mi-au ieșit?

8. Ce obiect magic ți-ar plăcea să deții?

Un căluț călător în timp, o veveriță rozătoare de remușcări, regrete, unghii, o balanță luatoare de decizii în locul meu. Măcar unul dintre astea trei.

9.Dacă ai fi Fantaghiro, ai alege ușor dacă să rămâi cu Romualdo sau cu Tarabas? Dacă ai fi unul dintre cei doi prinți (Lumina și Întunericul) pentru ce ai alege-o pe Fantaghiro?

Problema alegerilor m-a preocupat îndelung, dar acum nu vreau să o mai aprofundez, aleg de fiecare dată altfel și nu mă mai interesează ce-aleg alții. Deci, întrebarea mă depășește. 

10. De ce îmi citiți blogul?

Că-mi place să te citesc, că te-am rugat să-ți faci ca să nu mai stai în chirie, că poveștile tale sunt altceva în peisajul fad. Îmi place aroma lor de o epocă în care aș vrea să ma teleportez câteva zile.

11. Ce vă e drag la mine?Ce vă displace în ce mă privește?

Cultura, inteligența, erudiția, sufletul, ochii, intuiția, bucuria, dăruirea, voluptatea conversației. Am zis sufletul, da? Nu-mi place când te preocupi și chiar stresezi de ce spun niște măști virtuale despre ceea ce ești tu în realitate. Dar știi asta deja. Și puțin mai pe lung :)

În concluzie, bine-am revenit după ce am șters praful pe blog! 

Mulțumesc, La Fee, pentru că m-ai pus la treabă și mulțumesc timpului meu că s-a construit cât să, precum și chefului meu că și-a făcut timp și poftă. Sau invers.

Keep smiling!