Există momente

Există momente când, dacă vrei să fii un copac, ai dori să fii bradul neostenit, nins de toate nisorile pământului, cu crengile atârnând leneş de masa zăpezilor depuse de timp, dar încă verde şi nepus la pământ de vicisitudinile externe.

Există momente când, dacă vrei să fii un cântec, ai fi melodia paşilor tăi scârţâind moale cea mai fină zăpadă posibilă.

Există momente când, dacă vrei să fii o senzaţie, ai alege pacea unei cărări care te duce acolo. Sau doar undeva.

Există momente când, dacă vrei să fii o sursă de încălzire, îți dorești să fii căldura corpului de lângă sufletul tău.

Există momente când, dacă vrei să fii un obiect, ai opta pentru bocancii care văd totul şi păstrează nimic, simt potecile şi iniţiază urmele.

Există momente când, dacă vrei să fii o lumină, ai fi sclipirea unei stele norocoase ţie pe un grăunte de zăpadă.

Există momente când, dacă vrei să fii o suprafaţă, ai prefera solul protejat de pelerina albă, permeabilă, dar protectoare, izolatoare de frigul lumii.

Există momente când, dacă vrei să fii un fenomen natural, ai alege ninsoarea care îţi trezeşte fiecare milimetru pătrat de epidermă expusă. Și-l trezește blând ca o mângâiere de aripă pufoasă.

Există momente când, dacă vrei să fii o aromă, eşti mirosul nopţii suficient de geroase cât să îngheţe gândurile omului, dar încă puternice cât să te ţină conectat cu zăpada, cu brazii, cu stelele, cu paşii singuratici pe cărări neîncepute.

Există momente... Există momente la altitudine mare. Mintală, geografică etc., Există oameni care creează momente, există amintiri din momente, există lucruri frumoase în locuri voluptuoase... și există ochi care văd, neorbiți de urâțenia înfundată în orbitele noastre pe diverse căi verbale sau virtuale. Să-i avem, zic. Sau să-i descoperim.