Cititori cu voluptate - Simo

O colecție de împrejurări mi-a adus-o pe Simo din prea virtual în real. Așa am descoperit încă o lipsă a virtualului: nu te lasă să vezi cât de grozav este un om. În plus, nici nu-ți permite să te gândești că spontaneitatea se prelungește în spatele internetului și-n față. Față în față. Noroc c-avem o viață departe de taste.

 

1. Misiunea ta în lume.

Dacă aș avea variante de răspuns a), b), c), aș alege c) - unde c) de cele mai multe ori e nu știu, atunci când nu e nu știu încă. Ar mai putea fi nu m-am decis, dar nu-mi place.

În mod sigur nu e de a schimba lumea. Sau de a salva vreo planetă.

Știu că am mișcat oameni, locuri, lucruri pe care le-am atins..mă feresc să zic schimbat, pentru că nu vreau, nu-mi place să schimb. Vreau doar să găsesc rețeta perfectă pentru ingredientele date.

2. Viaţa. Metaforă sau p cuvinte – definiţie

Viața e o călătorie. Un fel de ocolul pamântului fără bilet și cu destinație neașteptată.

Când nu e planificată în detaliu și bagajele-s făcute-n grabă te mai rătăcești, poți trece de mai multe ori prin acelasi loc, dar oricum ar fi, în mod neașteptat ajungi acolo unde nu te aștepți.

3. Ce combustibil foloseşte motorul tău intern? Cum porneşte iarna/vara? Accesorii ale maşinii?

Motorul...se alimentează din instinct și pornește pe bază de emoții, atât iarna cât și vara. Accesoriile au venit la pachet și nu pot fi înlocuite în caz de avarie/ revizie:).

4. Persoană care te inspiră să trăieşti/să acţionezi/să zici.

Sunt oameni care însoțesc și marchează momente. Oameni de la care mă inspir, pe care îi inspir, respir.

Pentru oricare dintre cele trei „să” cât și pentru toate adunate, inspirația vine din ceea ce simt în, dar și printre momente.

5. România. 5 aspecte de negăsit altundeva.

România e locul de unde nu mi-am dorit vreodată să plec altfel decât în scurte călătorii în scop de curiozitate, cu mijloacele la îndemână la timpul dat. Și acum că am mărturisit, am inclus aici cele 5 aspecte, așa ca-n “Micul prinț” - desenează-mi o oaie...aici e oaia ta...:)

6. Liniştea. Metaforă sau p cuvinte – definiţie.

Perfectă spre mai mult ca perfectă :), liniștea e oarecum fițoasă. Nu se deplasează către tine, trebuie să o cauți, să o recunoști și mai ales să o gasești.

7. Care a fost rezultatul pentru care ai muncit cel mai mult până acum? Context.

Uneori se leagă lucrurile, alteori se leagă întrebările.

Încă muncesc la asta, deci nu am rezultatul. Revin updated, promit :).

Îți mulțumesc, Simo. Pentru încredere și încurajări, pentru că ești aici, ai fost acolo la un episod din redescoperirea frumuseții și continui să fii;-)

Despre frumusețea uitată a vieții

Este titlul unei cărți de-a lui Pleșu. Într-o împrejurare voluptuoasă și oarecum surprinzătoare, mi s-a reamintit de ea. Mai mult, de ele, de carte și de frumusețe în sine. Era ceva acolo, în aer, în oameni, în brazi și dincolo de ei care mă apropia de reconfirmarea încrederii în strălucire.

Cartea, o colecție de editoriale din Dilema Veche și Adevărul, am purtat-o cu mine în locuri și vremuri în care simțeam nevoia vitală de a mă conecta în vreun fel la vreo frumusețe. Doar că, atunci, ea chiar exista, fiind eu prea oarbă s-o pipăi, iar cartea se adăuga numai. N-am terminat-o acolo și în acel timp, ci acum, cu prilejul și în cinstea reamintirii.

Fără vreun stil avocățesc, Pleșu reușește o magnifică pledoarie pentru deschis ochii, aspect pe care și eu am insistat în câteva post-uri. Deși analizează cu ironie grea unele aspecte, problemele pe care le pune sunt prezentate deseori într-o notă subtil optimistă, care te lasă cu gura întredeschisă, gata să rostească întrebarea „da’ eu cum de nu m-am gândit la asta până acum?”.

Există momente

Există momente când, dacă vrei să fii un copac, ai dori să fii bradul neostenit, nins de toate nisorile pământului, cu crengile atârnând leneş de masa zăpezilor depuse de timp, dar încă verde şi nepus la pământ de vicisitudinile externe.

Există momente când, dacă vrei să fii un cântec, ai fi melodia paşilor tăi scârţâind moale cea mai fină zăpadă posibilă.

Există momente când, dacă vrei să fii o senzaţie, ai alege pacea unei cărări care te duce acolo. Sau doar undeva.

Există momente când, dacă vrei să fii o sursă de încălzire, îți dorești să fii căldura corpului de lângă sufletul tău.

Există momente când, dacă vrei să fii un obiect, ai opta pentru bocancii care văd totul şi păstrează nimic, simt potecile şi iniţiază urmele.

Există momente când, dacă vrei să fii o lumină, ai fi sclipirea unei stele norocoase ţie pe un grăunte de zăpadă.

Există momente când, dacă vrei să fii o suprafaţă, ai prefera solul protejat de pelerina albă, permeabilă, dar protectoare, izolatoare de frigul lumii.

Există momente când, dacă vrei să fii un fenomen natural, ai alege ninsoarea care îţi trezeşte fiecare milimetru pătrat de epidermă expusă. Și-l trezește blând ca o mângâiere de aripă pufoasă.

Există momente când, dacă vrei să fii o aromă, eşti mirosul nopţii suficient de geroase cât să îngheţe gândurile omului, dar încă puternice cât să te ţină conectat cu zăpada, cu brazii, cu stelele, cu paşii singuratici pe cărări neîncepute.

Există momente... Există momente la altitudine mare. Mintală, geografică etc., Există oameni care creează momente, există amintiri din momente, există lucruri frumoase în locuri voluptuoase... și există ochi care văd, neorbiți de urâțenia înfundată în orbitele noastre pe diverse căi verbale sau virtuale. Să-i avem, zic. Sau să-i descoperim.