Cum fiecare perioada are intrebarile ei (nu, nu cele pe care mi le adresez singura, se pare ca astea raman constante si puternice in perioade consecutive, din nefericire), exista si acum un top 3. Castigatoarea este, de departe, "Cum e inapoi acasa?". Ei, bine, oamenii iarasi nu cred in ridicatul meu sincer din umeri a nestiinta, nesiguranta si o stupoare mica. Uimirea vine si din faptul ca nu inteleg relevanta intrebarii. Acasa ramane acasa, cu relele, dar mai ales bunele sale... si bunii sai. Da, mi-a fost dureros de dor de locuri si de putini oameni. Da, oscilez intre "parca ar fi trecut ani" si "timpul a stat in loc". Da, nu stiu cum e acasa, nu stiu ce e cu mine, cred c-as putea sa ma bucur mai mult si mai zgomotos. Dar ingrop artificiile in sinea mea si vreau sa nu ma mai exteriorizez.
Pe locul 2 se situeaza una neuimitoare referitoare la cum e acolo. Eh, acolo e, in primul rand, foarte departe, frig outside si inside si civilizatie. Atat de civilizat incat ajung sa ma socheze lucrurile neoranduite asa cum mi se creeaza asteptarile. Birocratie si lucruri stupide de care te lovesti si te tampesti destule. Iar bancile la care n-am putut sa-mi fac un cont sunt primele pe lista asta. Totusi, ca natie, nu e greu de atins un atare nivel, mi se pare. Trebuie doar sa ne straduim. Timp in care altii vor fi facut deja un pas mai sus.
Venirea mi-a produs o bucurie imensa, dar asta a fost incet-incet coplesita, ca si mine de altfel, de stirile extramegasupernegative si de realitati romanesti uitate de 3300 km. Am trait cu idei din ziare online, dar pulsul nu l-am simtit niciodata ca pe pamant romanesc. Si bate diferit, credeti-ma pe cuvant.
Parca mereu m-as intoarce ca sa motivez totul sa mearga, sa pot sa fiu o picatura de schimbare pozitiva. Vreau sa vad lucrurile cum se misca bine, nu din gravitatie. Vreau sa vad oamenii ca-si fac treaba asa cum trebuie merita sa fie facuta, asa cum le trebuie lor merita ei si lucrurile facute de ei. Vreau sa vad ca ne ridicam din haul adanc in care suntem. Dar si eu imi pierd cateodata speranta. Si o recastig de la putinii oameni pe care-i iubesc si pe care ii vad cum se straduiesc aici, acum, in timp ce eu nu stiu unde si cu ce m-as stradui. Am insa o idee cu cine si de ce:)
Keep smiling! That's for free;)
me likes iulia's post
RăspundețiȘtergere(johnyxp)
unde e a treia intrebare? :P sau este arhicunoscuta "eu cine sunt?!" :))) pup
RăspundețiȘtergereMultu', Johnny:)
RăspundețiȘtergereEh, cea de-a 3 a este una de care am mai vorbit oarecum pe aici, preferata mea: "Si? acum ce faci?". Cu variatia: "Ramai acolo?":)
Spumoase, nu?
Intrebarile astea pe care tu le descrii intr-o maniera usor malitioasa nu au nimic constructiv in ele? Pare a te deranja firescul lor :)
RăspundețiȘtergereAnonim draga:)
RăspundețiȘtergereE posibil sa fie prea tarziu si mintea mea prea departe, dar nu vad cum poate o intrebare sa fie constructiva(sunt deschisa la niste lamuriri in acest sens oricum:). In sistemul meu de referinta, doar unele sunt firesti, iar cu altele usoara malitiozitate vine din usoara reduntanta:)
Povestea Mircea Badea despre un prieten care i-a spus: "invingatori sunt cei care reusesc sa-si construiasca o viata peste hotare, dar 'si mai invingatori' sunt cei care reusesc sa atinga succesul in Romania". Si probabil se referea la cei care ating succesul cinstit, prin munca sincera si asidua, pe forte proprii in mare masura. Mi se pare o vorba inteleapta :)
RăspundețiȘtergereSi pentru un om care va ajunge mare, ar trebui sa te obisnuiesti cu intrebarile, vor curge din ce in ce mai des :P
Mircea Badea e un adevarat:)
RăspundețiȘtergere:)) Sa curga intrebarile, zic!
Cu cine? E intrebarea complementului circumstanțial sociativ, care nu se mai studiază in liceu! Se vede ca faci o arheologie a asocierii.
RăspundețiȘtergereDe ce? Toate fi o întrebare a complementului indirect, a complementului de cauză, dar si a complemetului de scop. Iseamnă că cei doi la care te gândești au un scop comun.
:)) As vrea eu sa aiba scop comun.
RăspundețiȘtergerePana una-alta, scopul e doar intr-o incercare de-a gasi pacea dar nu "cu cine" ci "cu ne-cine":)Nereusita din start, zic.