25.06.2010

Aducand ploile

Intr-o noapte cu straie albe, cand adunam tinerete si energie pentru pasi spre Nepal, ploua strain si grabit sa ne alunge din ale noastre. Fixitatea momentului s-a pastrat o ora si sapte minute inainte sa revenim sub picuri in lumile reale. Si ploaia a stat si timpul statuse cu noi. Un gand comun a fugit sa se spanzure de-un fir de iarba, nu se putea suporta pe sine.

Poate ca n-am strans suficiente resurse, poate ca nu le-am cautat indeajuns si unde trebuia. Poate ca minutele treceau in mare viteza si nu erau ale noastre decat foarte rar. Si multi alti "poate"... Pentru ca eu am ajuns intr-un abis (deloc incantator;) si, odata cu mine, mormane de pietre s-au pravalit peste ideile bune din sistemul meu de referinta. Asa ca nu le-am testat, nici nu le-am colorat si in al tau. Tu, in schimb, ai urcat brusc si iremediabil pe un piedestal de unde te uitai la mine cu zambetul amar si ochii tristi. Tristi de prea mult timp, tristi de prea putin clocot. Ecoul strigatului meu se pierdea intre peretii prapastiei, captusiti cu indiferenta. Vorbeai fara glas, iar distanta era suficienta cat sa nu vad ca erai cu mine, ma certai si-apoi tot tu ma-ncurajai ca pot sa urc. Orbecaiam prin intuneric si plescaiam prin balti. Nu mai erau aripi sa inalt. Si tot eu am adus din nou norii cu ploile lor care n-ar fi venit fara tunete prelungi, dar n-ar fi aratat fulgerari de lumina.

Iar acum ma tem ca se schimba clima. Si soarele va lumina mai putin. Si n-o sa gasesc poteca sa ajung langa piedestalul de pe care tu ai fi coborat daca...
Si mi-e cel mai ciuda ca ploile mele cresc rauri intre noi.

11 comentarii:

  1. Sa iti spun un secret...Unii se urca pe un piedestal, fiindca nu ajung suficient de sus pentru o simpla imbratisare.
    Mi-a placut mult, cum spui tu,"mi-a plouat pe suflet"!

    RăspundețiȘtergere
  2. E trist ca se urca, e trist ca nu pot imbratisa.
    Mie nu-mi mai place, ca tot ploua...

    RăspundețiȘtergere
  3. Ei, cine stie? Poate se va hotari sa se aplece si sa o ridice. E foarte confortabil in acea imbratisare in care nu esti singur. Ai stat vreodata atarnata de gatul lui si sa nu te cuprinda? Eu, da!

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, am stat si nu e bine. Atunci s-ar cobori de pe piedestal, dar il mai tine ceva...
    As vrea sa se hotarasca

    RăspundețiȘtergere
  5. Indiferent cate rauri ar fi si cat de mari, important este sa existe un pod. Si eu cred ca a existat si ca exista. Pe podul acesta trec numai cei care au zecchino d'oro. Si noi il avem, nu-i asa?

    RăspundețiȘtergere
  6. Cand esti o zanitza mica, asa ca mine, e greu sa ajungi sa il iubesti sau sa il iei de urechi, daca nu ai un scaunel macar, pe care poti sa il numesti si piedestal. Nu ai uitat dimensiunule vad! :D Ai memorat bine matricea! :D

    RăspundețiȘtergere
  7. Cele mai multe iubiri esueaza, fiindca partenerii incearca pe parcurs sa il schimbe pe celalalt.Asa constati intr-o buna zi ca nu mai esti cu cine erai. Uneori distanta te face sa vezi mai bine lucrurile, iar lipsa rutinei da autenticitate trairii. Altfel e ca si cand ai purta la nesfarsit o pereche de pantofi care ti-au placut mult la inceput,dar care, pe parcurs, s-au uzat si au luat forma monturilor.Eu nu mi-as ineca iubirea in acest mal. As lasa-o pe podul unde stiu ca este. Una-i sa faci exercitii de invatat patul sa scartzie in fiecare seara si alta e sa creezi asteptarea ceremonialului de iubire din cand in cand si apoi sa te bucuri de focul indelungatei asteptari. Eu nu sunt o marfa. Iubirea mea nu e o marfa. E asemenea diamantelor Golgonda pe care nu le are vulgul.

    RăspundețiȘtergere
  8. Matricea memorata nu ma face decat sa ma otravesc cu imaginea ei.
    Iar azi podul s-a spulberat in partea mea de rau si nu am nicio certitudine pentru partea opusa. Poate doar ca se construiesc alte poduri...
    Lipsa rutinei creeaza si nesiguranta, deci neincredere intr-un viitor comun. Sincer, realizez ca iubirea mea e de fapt o marfa. Usor de dat la o parte, suficient cat sa ingropi asteptarile si orice ar fi fost frumos. In momentul asta, mi-as dori sa fie si perisabila. Degeaba n-are vulgul diamante, daca vulgul n-ar avea unde sa le puna.

    RăspundețiȘtergere
  9. Asta cu diamantele era asa pentru citittorii blogului. Pentru culturalizare!

    RăspundețiȘtergere
  10. Mi-ai promis 61 de fire de iarba. Ai uitat?

    RăspundețiȘtergere
  11. N-am uitat de suma varstelor. Le am prinse manunchi cu rasina. Ma gandesc cum sa le trimit fara ploi si furtuni.

    RăspundețiȘtergere

Ai o părere şi-ai vrea s-o expui

Până acum au fost pe aici