Listuţele relevante

Nu m-am priceput sa fac liste nici macar in desele-mi dileme cand ceva cu pro si contra ar fi desenat inceputul unei solutii. Nici rezolutii de an nou n-am avut. Singura idee nestapanita era ca urmatorul revelion sa fie mai cu moţ (unde moţ nu calculeaza fiţa, numarul de oameni, locul, ci doar starea mea).

Acum, avand in vedere starile (pentru ca’s mai multe) lucrurilor ma ajunge in viteza gandul sa-mi scriu ceva doleante pentru anul asta de care nu stiu nimic. Bla bla-ul cu “asa cum il incepi, asa va fi tot”, nu ma mai atinge. Ca parca nici ploi simt ca n-or sa vina, iar ninsorile au locul lor rezervat in visuri nocturne (nu, nu vise, nu e nicio greseala) calde si turcoaz. Nu ca n-ar ramane turcoaz, dar este posibil sa fie ceva mai racoroase spre vara vietii. Si pot sa tinda la infinit si la concret.

OK, abureala introductivă suficienta. Am cules de prin vecinii unei singure dorinte exprimate si alte cateva, cu precizarea ca lista nu e nici pe departe exhaustiva. Deci, in 2011 vreau:

1. de la mine

-          sa strang in brate viata si, cand e aproape sa arunce cu verzi si uscate intru eliberare, s-o santajez suav, cu vocea gatuita de indoielile permanente, sa-mi reveleze ce vrea de la mine. Poate negociem ceva ca-ntre fete cu idei marete;

-          sa-mi gasesc locul si sa-l iau in primire cu flori, iarba si lemn;

-          sa prind norocul de picior si sa-i cada o unghie in ograda mea;

-          sa las dracului dramele, vulnerabilitatile si siropul, sunt lucruri mai importante de facut, e lumea de salvat :P etc;

-          sa-mi depasesc fricile de dor, de absurd, de despartiri, de banal, de concret, de ce-ar putea sa fie dac-ar fi si alte angoase persistente derivand din sorine, ioane si alte ghinioane;

-          sa-mi cresc valoarea actiunilor la propria-mi bursa de valori. Imi pasa si de bursele altor cativa, dar a mea ramane totusi pentru mine cel mai bine cotata.

-          sa-mi asum deciziile stupide cu un grad ceva mai mare de impermeabilitate;

-          sa merg undeva unde nici cu gandul n-am fost pana acum;

-          sa regret mai putin propria-mi stare bovina;

-     sa dorm, sa citesc, sa invat, sa accept, sa fiu altruista;

-          sa fiu mai des mandra de el cum am fost in seara in care un nene afumat si logoreic ne-a stricat intalnirea neromantica.

2. de la el

-          sa aiba incredere si sa creada;

-          sa gaseasca ordinea pe care o cauta, linistea pe care si-o doreste si tineretea de care a uitat;

-          sa-mi spuna;

-          sa coloreze talerul mai inclinat al balantei;

-          sa vrea si sa poata.

3. de la noi

-          sa ne trezim o data deasupra norilor;

-          sa mergem macar o data in nelume chiar si fara s-o cucerim;

-          sa ne depasim barierele, inclusive pe cele puse de timp si contratimp;

-          sa ne gasim energia in cel putin 36 h;

-          sa ascultam muzica lui in tonuri duble si calde.

4. de la puţinele+puţinii relevante+relevanţi

-          sa ma lase in pace cand vreau sa fiu;

-          sa-mi dea ceva mai putine sfaturi daca nu le cer;

-          sa-mi arate adevarata lor fata si nu masti sonore;

-          sa nu se chinuie sa ma inteleaga, ma pot iubi si asa:)

Huh, si am zis ca e ne-exhaustiva.

Tu ce-ti doresti?

Keep planning! E un exercitiu bun, oricum se vor da peste cap :)

Impresii

Cum fiecare perioada are intrebarile ei (nu, nu cele pe care mi le adresez singura, se pare ca astea raman constante si puternice in perioade consecutive, din nefericire), exista si acum un top 3. Castigatoarea este, de departe, "Cum e inapoi acasa?". Ei, bine, oamenii iarasi nu cred in ridicatul meu sincer din umeri a nestiinta, nesiguranta si o stupoare mica. Uimirea vine si din faptul ca nu inteleg relevanta intrebarii. Acasa ramane acasa, cu relele, dar mai ales bunele sale... si bunii sai. Da, mi-a fost dureros de dor de locuri si de putini oameni. Da, oscilez intre "parca ar fi trecut ani" si "timpul a stat in loc". Da, nu stiu cum e acasa, nu stiu ce e cu mine, cred c-as putea sa ma bucur mai mult si mai zgomotos. Dar ingrop artificiile in sinea mea si vreau sa nu ma mai exteriorizez. 

Pe locul 2 se situeaza una neuimitoare referitoare la cum e acolo. Eh, acolo e, in primul rand, foarte departe, frig outside si inside si civilizatie. Atat de civilizat incat ajung sa ma socheze lucrurile neoranduite asa cum mi se creeaza asteptarile. Birocratie si lucruri stupide de care te lovesti si te tampesti destule. Iar bancile la care n-am putut sa-mi fac un cont sunt primele pe lista asta. Totusi, ca natie, nu e greu de atins un atare nivel, mi se pare. Trebuie doar sa ne straduim. Timp in care altii vor fi facut deja un pas mai sus.

Venirea mi-a produs o bucurie imensa, dar asta a fost incet-incet coplesita, ca si mine de altfel, de stirile extramegasupernegative si de realitati romanesti uitate de 3300 km. Am trait cu idei din ziare online, dar pulsul nu l-am simtit niciodata ca pe pamant romanesc. Si bate diferit, credeti-ma pe cuvant.

Parca mereu m-as intoarce ca sa motivez totul sa mearga, sa pot sa fiu o picatura de schimbare pozitiva. Vreau sa vad lucrurile cum se misca bine, nu din gravitatie. Vreau sa vad oamenii ca-si fac treaba asa cum trebuie merita sa fie facuta, asa cum le trebuie lor merita ei si lucrurile facute de ei. Vreau sa vad ca ne ridicam din haul adanc in care suntem. Dar si eu imi pierd cateodata speranta. Si o recastig de la putinii oameni pe care-i iubesc si pe care ii vad cum se straduiesc aici, acum, in timp ce eu nu stiu unde si cu ce m-as stradui. Am insa o idee cu cine si de ce:)

Keep smiling! That's for free;)