Sunt norocoasa sa ma binecuvanteze azi patru grame de soare, in ciuda aerului rece, aproape nostalgic. Ma cufund intr-o visare usoara cu trimiteri catre altadata. Si primesc mesaje incriptate in raze de la jumatatea mea ne-rationala. Credeam ca eu sau altii au reusit s-o sufoce. Ciudat, inca respira si transpira de furie pentru cum analizeaza si vrea sa curete sora ei mai mare si, de cele mai multe ori, mai puternica.
Niciun mecanism inventat vreodata de mintea umana nu ne poate face invizibili dorurilor, sau, invers, nu ii poate face pe altii invizibili dorurilor noastre. Asa cum nici ignore nu putem sa le dam. Nici lor, nici lor. Iar stergerea/taierea de pe vreo lista nu va echivala in veci cu stergerea din suflet. La fel cum cum nicio restrictie nu va opera impotriva fluxului propriilor ganduri. Sau impotriva gandurilor altora daca pe ei vrem sa-i restrictionam. Si de ce-am face-o? Sa ne+le convigem ratiunea ca de data asta trebuie sa spunem "nu"? Inseamna ca nu se poate convinge singura...
Huh, ce mesaje complicate trimite. Acum trebuie sa stau sa le analizez continutul:) Si sursele, evident.
Keep mocking! It's a good way to avoid the point.
